Ei bine, in sezonul anime de primavara 2008 incepea o serie mult asteptata de iubitorii manga/jdrama/twdrama. Seria se numeste Itazura na Kiss si este creata dupa manga scrisa de Kaoru Tada (Ai Shite Knight aka Kiss me Licia). Din pacate manga a ramas neterminata din cauza mortii premature a autoarei (1999), in urma unui accident casnic, dar pentru seria anime si pentru drama taiwaneza, a fost creat un final, asa cum l-a gandit autoarea, dupa ce sotul ei si-a dat acordul sa fie folosite schitele lasate de ea.
Partea frumoasa la ItaKiss este ca, spre deosebire de marea majoritate a lucrarilor de gen, povestea protagonistilor incepe, ca toate celelalte, in perioada de scoala dar nu se termina imediat dupa ce in sfarsit cei doi ajung impreuna – rare fiind ocaziile in care se pomeneste de o viitoare casatorie. Asa cum spuneam, in ItaKiss povestea lui Kotoko si Naoki merge mult mai departe dupa ce cei doi ajung impreuna: ii vedem in liceu, apoi la facultate, ii vedem casatoriti, apoi cand ajung sa lucreze si in final ii vedem cu primul lor copil. Poate acesta este si secretul pentru care manga a ajuns sa fie atat de iubita, in ciuda faptului ca a ramas fara un sfarsit.

Daca este sa restrang in cateva cuvinte povestea din Itazura na Kiss ar iesi cam asa ceva: “girl loves boy, boy hates girl, but…”
Ei sa nu credeti ca va las asa pentru ca in afara de alb si negru sunt foarte multe nuante de gri
Kotoko Aihara se indragosteste la prima vedere la ceremonia de incepere a liceului. Din nefericire pentru ea, obiectul iubirii ei nu este nimeni altul decat Naoki Irie, cel mai destept elev din generatia ei si nu numai (se zvoneste ca ar fi cel mai destept din generatia tanara a Japoniei). De ce zic din nefericire? Pentru ca Kotoko face parte din clasa F unde sunt stransi cei mai slabi elevi (ca sa nu zic prosti) si prin urmare este imposibil ca ea sa fie bagata in seama de cel mai bun elev al clasei A. Timp de doi ani Kotoko isi duce iubirea neimpartasita pana cand in final isi face curaj si scrie o scrisoare adresata lui Naoki, in care isi marturiseste dragostea. Doar ca scrisoarea nu va avea soarta de a fi citita pentru ca Naoki refuza sa o ia, iar cand acesta este abordat de unul dintre prietenii lui Kotoko care-i cere socoteala pentru refuzul lui, raspunsul este unul foarte sec: “I hate stupid girls.”

Poate credeti ca nefericirea lui Kotoko a ajuns in punctul maxim. Nici pe departe, pentru ca ea mai primeste inca o lovitura: in aceeasi seara are loc un mic cutremur si singura casa care are de suferit (la modul ca ajunge se darama complet) este casa in care locuia impreuma cu tatal ei. Si acum vine lovitura de gratie! A doua zi, un prieten al tatalui ei ii invita pe cei doi sa locuiasca la el pana cand problema locuintei va fi rezolvata si ghiciti cine este acel prieten: tatal lui Naoki. Acum nefericirea lui Kotoko este completa cu atat mai mult cu cat, imediat dupa cutremur, ea isi afirmase hotararea de a nu avea nevoie de ajutorul lui Naoki nici daca ar costa-o viata.
Norocul lui Kotoko este insa tocmai firea ei atat de blamata de Naoki. Optimismul si incapatanarea de a nu se da batuta o fac sa treaca peste primele momente si, desi Naoki o avertizeaza ca nu vrea sa aiba de-a face cu ea sub nicio forma, in curand o legatura intre cei doi incepe sa se nasca.
(Continue Reading)