Recenzie Zootropolis (2016)

Zootropolis este cea mai nouă co-producție DisneyPixar, o animație care într-adevăr este mult mai profundă decât promitea inițial. Dacă Inside Out reușea să atingă cu succes deconstrucția sentimentelor, acest film merge un pic mai departe și atacă în cel mai subtil mod posibil o grămadă de subiecte sociale de actualitate.

Filmul urmărește iepurașul antropomorfizat Judy Hopps (Ginnifer Goodwin), o tipă determinată să-și urmeze visul de a deveni polițistă în marele oraș al animalelor, Zootropolis. Sau, în funcție de unde vedeți filmul, Zootopia sau Zoomania. Ajunsă la destinația ei inițială, aceasta se lovește de tot mai multe piedici în dorința sa de a avansa, piedici care sunt ușor translatabile în societatea umană. Își face prieteni, află tot mai multe perspective asupra vieții la oraș și se trezește eventual fix în mijlocul celui mai important caz polițist din Zootropolis.

 

1585

 

După o expoziție destul de directă, animația devine progresiv un buddy cop movie plin de teme sociale. Firește, mulți dintre voi vă puteți da ochii peste cap când afirm asta, dar Zootropolis reușește să facă lucrurile subtile, devenind astfel un film pentru adulți sau o lecție bună pentru copii în legătură cu funcționabilitatea unei societăți. În același timp, pacing-ul filmului este suficient de alert pentru a nu plictisi pe nimeni și deși nu este chiar plin de glume, este suficient de amuzant pentru a capta interesul unui copil. Adulții vor fi totuși cei care vor observa că tema rasială este abordată corect, ierarhizarea în cadrul instituțiilor la fel, politica din Zootropolis este pe alocuri la fel de perfidă precum cea reală iar prin al treilea act filmul adresează discret și problema drogurilor. Da, toate sunt subiecte întoarse pe toate părțile de multă vreme, dar este foarte interesant cum filmul ăsta reușește să nu facă vreo temă socială să pară expirată. Nu știu, poate înțelegem mai bine alegoriile într-un film cu animale, dar nimic din Zootropolis nu mi-a părut obositor sau forțat. Până și cameo-ul lui Chong în rolul unui yak fumat a fost o idee excelentă. Alți actori care și-au împrumutat vocile unor personaje ar fi Idris Elba, J.K. Simmons, Alan Tudyk, Octavia Spencer și Jenny Slate.

 

2000

 

Tema socială predominantă ar părea una feministă la prima vedere, dar asta este total departe de adevăr. Pe lângă faptul că sexul personajului principal nu este adresat deloc, din punctual meu de vedere filmul atacă cel mai bine rasismul, prin segregarea animalelor după sursa de hrană. Astfel, în aparenta utopie a Zootropolisului observăm că animalele de pradă sunt integrate datorită lipsei incidentelor, deși majoritatea animalelor prădătoare prezentate nu par că ar putea răni pe cineva, celălalt personaj principal fiind chiar o vulpe, Nick (Jason Bateman).

 

8887946-14081320

Animația este de calitate superioară, de la aspectul firelor de păr ale animalelor până la peisajele urbane colorate ale orașului. Orașul în sine este plin de personalitate datorită variației peisajelor și au fost folosite 64 de modele diferite de personaje. Sunt câteva cadre în care fundalul pare mai realist decât ar trebui, dar spre diferență de Good Dinosaur, sunt prea puține pentru a dăuna atmosferei colorate. Vorbind de asta, filmul este probabil cea mai plină de referințe producție Disney, de la filme clasice la animații din trecutul apropiat. Sunt aproape sigură că-i și o referință la un incident rasist din California, sau măcar la filmul inspirat de acesta. Fiind referințe vizuale, acestea nu obosesc privitorul, ci ii stimulează atenția pentru a prinde toate apropourile pe care le bate acest film, care a apărut în cea mai bună perioadă posibilă.

Încă mă gândesc care film îmi place mai mult, Inside Out sau Zootropolis. Ce-i drept, îmi plac iepurașii mai tare decât sentimentele.

 

Zootropolis este distribuit în România de Forum Film și apare în cinematografe din 4 martie.

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back