Recenzie “Justice League: Gods and Monsters”

Într-o mișcare riscantă și îndrăzneață, DC schimbă regulile jocului și ale universului Justice League și transportă fanii într-o lume în care Superman este fiul generalului Zod și al Larei Lor-Van, Batman este un tânăr om de știință care se transformă în vampir într-o încercare eșuată de a se vindeca de cancer, iar Wonder Woman este o membră a New Gods, exilată pe Pământ în urma unui incident tragic pe care îl aflăm pe la jumătatea animației.

Justice_League_Gods_vs._Monsters_Bluray_Cover

Realizat de una dintre cele mai bune echipe DC – Bruce Timm și Alan Burnett (Batman: The Animated Series) și regizorul Sam Liu (Superman/Batman: Public Enemies, Justice League: Crisis on Two Earths) – “Justice League: Gods and Monsters” aduce un vibe nou în lumea animată a universului DC. Deși filmul este acompaniat de o serie de benzi desenate cu același nume și o mini-serie web realizată împreună cu Machinima și denumită “Justice League: Gods and Monsters Chronicles“, el reușește, și asta datorită scenariului lui Timm și Burnett, să prezinte în detaliu fiecare nouă alternativă a celor trei personaje clasice, nelăsând spectatorul să ghicească elemente cheie ale originii lor. Întotdeauna m-au enervat filmele care aruncă efectiv niște personaje în mijlocul acțiunii fără să explice de ce sunt acolo, ce le determine să acționeze în acel fel. Cei doi reușesc să îmbine acțiunea cu iz de roman polițist cu explicațiile legate de trecutul celor trei fără să știrbească din dramatismul și cursivitatea animației. Un foarte important element este dat și de stilul de animație care îmi aduce aminte de seriile de la sfârșitul anilor 90-începutul anilor 2000 și care, din punctul meu de vedere, este mult superior, ca să zic așa, celui New 52 folosit pentru unele animații precedente.

flashpoint paradox vs gods and monsters

De exemplu, de fiecare dată când mă gândesc la Justice League: Flashpoint Paradox îmi vine în minte capul mic al lui Superman sau Wonder Woman și corpul lor butucănos și uriaș care îî face să pară complet nerealist. Nu mă aștept ca un desen animat despre super eroi să fie o oglindă fidelă a realității (duh), dar aș vrea, totuși, ca personajele să nu arate ca niște experimente eșuate. Și în animația de față anumite trăsături sunt stilizate și exagerate, dar, per ansamblu, fiecare personaj este bine ținut în limitele “realității”.

Din ce am tot citit online, fanii variantelor clasice ale celor trei supereroi nu sunt mulțumiți de această alternativă (m-a distrat mult o comparație între felul în care arată Superman și Spock din episodul cu universul paralel), dar sunt si destule păreri pro venite din partea celor care au reușit să nu ia în considerare universul original și să se concentreze doar pe acesta.

Ca să închei într-un mod glorios, pentru mine, această animație este ca o gură de aer proaspăt. Asta nu pentru că restul animațiilor de până acum au fost proaste (mă rog, unele au fost), dar pentru că aduce ceva nou, un suflu diferit, în universul animat DC. Așa, ca să nu ne plictisim. :D

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back