Recenzie: Cinderella/Cenuşăreasa (2015)

Dacă lumea mă întreabă care este desenul animat Disney pe care îl iubesc cel mai mult, ezit câteva secunde pentru că încerc să mă decid între Cinderella, Beauty and The Beast şi Sleeping Beauty. Pe toate le-am urmărit în copilărie, dar parcă Cenuşăreasa reuşeşte să iasă în evidenţa atât datorită dragălăşeniei personajelor (minus pisica care nu înţeleg de ce trebuie TOT timpul să fie personaj negativ) cât şi datorită albumului cu abţibilduri Panini care mi-a marcat zilele copilăriei şi a fost primul obiect de colecţie din viaţa mea.

Pepeljuga Panini

Îmi aduc aminte şi acum cum alergam cu vecinii şi prietenii mei de joacă la librării pentru a mai cumpăra cate un plic de abţibilduri. Era o adevărată întrecere de parcă cel care completa primul albumul primea vreun premiu și titlul de cel mai tare din curtea de pe Doja colţ cu Braşov. Am reuşit într-un final să îmi completez albumul, dar nu am fost prima aşa că el a fost abandonat pe un raft, lăsând în urma lui bucuria şi satisfacţia de a colecţiona şi o mare dragoste pentru acest frumos desen animat.

Atunci când am auzit că Disney vrea să refacă povestea şi să o transforme într-un live action, am fost sceptică. Da, intru în categoria celor care iubesc producţiile originale şi care consideră că nu orice reboot sau remake este bun sau trebuie făcut. A urmat apoi lansarea Maleficent care m-a dezamăgit iar sentimentul de îndoială s-a accentuat. Când au apărut însă primele trailere m-am lăsat şi eu purtată de magia basmului şi inima mi s-a înmuiat.

Combinaţia superbă între decorul luxuriant, efectele speciale frumoase şi feerice şi regia lui Kenneth Branagh m-a făcut să aştept cu nerăbdare lansarea filmului. Pe Kenneth îl îndrăgesc de mult, de cănd l-am descoperit ca actor şi regizor al filmului Much Ado About Nothing din 1993, o bijuterie a cinematografiei şi unul dintre filmele mele preferate. Aş putea spune că el m-a împins înspre acest film mai mult decăt orice alt element, inclusiv actorii.

CINDERELLA

Povestea este simplă și o respectă pe cea cu care am fost familiarizați în 1950. Ella este fiica unui negustor și a frumoasei și blîndei sale soții. Viața lor este perfectă, iar Ella învață de la mama ei că în viață cel mai important este să ai curaj și să fii blând. Viața lor idilică este perturbată prima oară de moartea mamei și apoi, peste ani, de recăsătorirea tatălui cu malefica Lady Tremaine.

Cate Blanchett este superba mamă vitregă, o fiinţă care debordează de eleganţă, viclenie şi răutate, mamă a două fete, Anastasia și Drizella, jucate de Sophie McShera din Downton Abbey şi Holliday Grainger din The Borgias. Dacă rolul lui Cate mi se pare perfect din toate punctele de vedere, nu pot spune acelaşi lucru despre cele doua surori vitrege. Știu că mulți consideră cele doua personaje ca fiind o mare parte din farmecul și umorul filmului, dar eu le găsesc doar enervante. Exagerate acolo unde nu trebuia sa fie exagerate, niște caricaturi prea…caricaturizate, dacă pot spune asta, și care nu m-au făcut deloc să râd.

În cealaltă parte îl avem pe șarmantul prinț pe care Cinderella îl întâlnește în timpul unei partide de vânătoare și pe care il convinge să cruțe viața unui cerb deoarece nu orice lucru care se face pentru că așa fac toți trebuie neapărat dus la bun sfârșit. Richard Madden nu are nevoie de prea multe introducere deoarece dacă nu-l știți din Game of Thrones, nu știți nimic. Dar nu acest lucru îl legitimează în rolul prințului Kit ci chimia adevărată care există între el și Lilly. Nu este o chimie sexuală, erotică ci una sinceră, afectuoasă, veselă și jucăușă care da filmului savoarea de care are nevoie. Cei doi te fac să stai cu ochii pironiți în ecran și să suspini sau tresari la orice mișcare a lor.

CINDERELLA

Dacă tot discut despre actori, nu pot să trec peste rolul Helenei Bonham Carter care o aduce la viață pe zâna cea bună cu ajutorul căreia Cenușăreasa ajunge la bal. Cu Helena am un love/hate relationship. Mi-a plăcut mult de ea la început, dar rolurile ei care ajung să se rezume doar la nebunie sau excentricitate au ajuns să mă plictisească. Cam la fel pățesc și cu amicul ei Depp. Cu toate acestea, de abia am așteptat să o văd in rolul zânei. Așteptarea însă nu a meritat. De ce zic asta? Pentru că personajul ei este mult prea puțin exploatat. Practic are o singură scenă și cu asta basta. Da, nici in original zâna nu a avut nu știu ce apariție lungă, dar parcă aș mai fi văzut-o jucând și in alte scene, intervenind și în alte momente. A venit, s-a prostit, a fost iar excentrică și puf a dispărut iar eu am rămas cu o senzație incompletă.

Cinderella-Fairy-Godmother-Poster-Crop-850x560

Animalele par și ele băgate în film doar pentru că erau și in desenul animat. Motanul Lucifer nu are niciun strop de personalitate, iar șoriceii par mai degrabă niște rozătoare enervante decăt niște prieteni de nădejde.

Cu toate aceste neajunsuri însă, filmul reușește să emoționeze atât copii cît și oamenii mari. Nu pot să nu recunosc că mi-ar fi plăcut să văd un element important schimbat față de povestea originală (nu așa de mult ca la Maleficent), dar nu am cum să neg farmecul clar și evident al acestei producții Disney. O pot chiar clasa deja în categoria filmelor clasice pentru că sunt sigură că va intra ușor in librăria video a oricărei case în care există cel puțin un copil sau un om mare cu suflet de copil.

cinderella1

cinderella2

Vă invit deci la film deoarece Cenușăreasa intră de mâine, 13 martie 2015, în cinematografele din toată țara. Luați cu voi paharul de voie bună, inima de copil și delectați-vă cu această mică bijuterie modernă care vă va duce cu gândul și sufletul în lumea fantastică a basmelor copilăriei.

Mulțumesc Cinema City, CineForum și Ranevents Comm pentru invitație.

Tag-uri:

  • In ciuda recenziei superbe, tot am retineri in a ma duce sa-l vad la cinema….nu stiu de ce….am senzatia ca o sa regret asta si ca nu va atinge asteptarile mele…:(

  • AdaBd

    Trebuie sa mergi asteptandu-te la un film usor, amuzant, dragut si cu super efecte speciale. Nu este un film complex si nici nu cred ca l-au vrut asa.

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back