Top 15(+2) Filme Animate ale Copilariei – Generatia ’90

Na, ca mi-a venit si mie randul sa alcatuiesc un top al animatiilor cu care am crescut. Fiind nascuta in 1990, multe din optiuni sunt produse in preajma anilor ’90. Desi am avut acces si la filmele vechi si intr-adevar casetele VHS cu “the Disney Classics” au rulat non-stop, totusi am ramas cel mai atasata de filmele timpului meu. Cred ca au contribuit mai multi factori: umorul, personajele (mai ales cele feminine), culorile, muzica… E adevarat ca am sarit peste unele animatii de referinta ale perioadei (sorry Ariel, Aladdin, Mulan, Trazan… si Thumbelina), dar nedorind sa transform textul intr-un “Top Disney“, le-am ales doar pe cele care mi-au placut mie cel mai mult. Va rog tineti cont ca lista este pur subiectiva: astea sunt doar optiunile mele personale :).

In concluzie, uitati topul meu 15+2 filme animate ale copilariei:

— 1 —
01 Hercules01 Hercules2

Ador filmul asta. Stiu ca nu-i o opinie populara, si stiu ca foarte multi sunt suparati ca acest film intoarce mitologia greaca pe dos… Dar pe bune acum: la ce se asteptau? Ca Zeus sa fie un afemeiat, Hera sa vrea sa-l ucida pe Hercules, iar Hercules sa-i ucida in final pe Megara si pe copiii pe care-i face cu ea? Nu asa se deruleaza un film Disney.

Prima data am vazut “Hercules” pe o caseta video imprumutata de la o colega. Eram pe undeva prin clasele primare (clasa a I-a sau a II-a) si am facut schimb de casete intr-un weekend. Ei bine, in acele doua zile si o seara cat am avut caseta in casa, nu am facut altceva decat sa ma uit la film iar si iar, si iar… si iar. La final stiam replicile pe dinafara si ai mei au crezut ca am luat-o pe aratura. Iar astazi “Hercules” inca mi se pare o combinatie foarte reusita de comedie, drama si actiune. Personajele sunt toate foarte puternice: Hercules este idealist, naiv, dar un gentleman chit ca arata ca o bruta macho. Hades este in acelasi timp amuzant dar si infricosator, iar reactiile lui sunt, pentru mine, geniale. Si cat despre Megara… ea este o fata Disney aparte. Cinism si sarcasm, in loc de gingasia si naivitatea tipice printeselor clasice. Iar vocea lui Susan Egan completeaza personajul.

De remarcat si stilizarea extrema folosita in “Hercules”: motive preluate din coloanele grecesti si forma personajelor feminine inspirata de vechile amfore. Muzica este si ea puternica: prefer “Go the Distance” si “I Won’t Say”, dar nu e nici o piesa care sa mi se para cu adevarat slaba. Pana si acel “reprise” mic din “Gospel Truth”, cand il prezinta pe Hades, suna bine. Iar povestea are un ritm foarte satisfacator – macar pentru mine.

— 2 —
02 Anastasia02 Anastasia

Alt film care primeste multe suturi pentru ca nu respecta istoria… Nu, familia regala nu a fost omorita de Rasputin prin magie neagra – iar acum ca am eliminat aceasta problema majora pentru un film animat (realismul, acuratetea istorica), putem sa ne bucuram de “Anastasia” linistiti? Multumim.

Pentru ca atunci cand a aparut in cinematografe, “Anastasia” era o obsesie pentru generatia mea. Asta se intampla si intr-o perioada cand marfurile din afara deja incepusera sa apara si pe la noi, deci puteai gasi caseta video originala (fara dublaje dubioase), coloana sonora pe caseta audio, si cateva jucarii (o papusa Anastasia, un plus Pooka si… trenul – don’t ask). A existat desigur si albumul obligatoriu Panini.

Cred ca cel mai tare ne-au fermecat muzica si atmosfera: culorile, animatia, momentele de liniste foarte bine alese. Tonul filmului este mai serios decat cel al productiilor Disney, iar relatia dintre personajele principale se aseamana mai degraba cu ceea ce vedeam in comediile romantice ale perioadei (daca se urasc, se vor iubi), decat cu ideea clasica de dragoste la prima vedere. Astazi nu as sti sa va spun care e cliche-ul mai mare, dar pe atunci era “refreshing” sa vezi cum cei doi isi dau coate in loc sa-si stabileasca data nuntii la prima intalnire.

Si desigur, trebuie mentionat si stilul de animatie tipic Don Bluth: personajele nu stau o clipa locului, iar miscarile lor sunt foarte teatrale.

— 3 —
03 FernGully03 FernGully

Filmul asta a distrus complet “Avatar” pentru mine. Stateam in sala de cinema si imi enervam prietenii comparand “Avatar” cu “FernGully”, pentru ca tot ce-i mai lipsea primului era ca nenea ala rau sa se transforme intr-un monstru de pucioasa.

“FernGully: The Last Rainforest” e un filmulet despre o societate de zane micute, care traiesc in copaci si se bucura de magia Naturii – asta pana apar oamenii diabolici care vor sa defriseze padurea si astfel sa le distruga lor si animalutelor habitatul. Este intr-adevar profund moralizator, dar asta nu e neaparat un lucru rau. Foarte multe imagini frumoase in film, si un final unde accentul se pune pe responsabilitate si nu pe “importanta unei relatii amoroase”. Muzica de fundal ajuta enorm in alcatuirea atmosferei, dar cantecele propriu-zise sunt cam “hit or miss”. Foarte memorabil este “Toxic Love” cantat de Tim Curry: un “villain song” dubios de senzual. Dar alte piese pot fi un pic prea “anii ’90” pentru gusturile actuale.

Uitati aici un clip cu “Toxic Love”: LINK

— 4 —
04 Beauty and the Beast04 Beauty and the Beast

Bineinteles, “Frumoasa si Bestia”. Filmul asta este “bijuteria” celor de la WDAS, si de cate ori scot un film nou, oamenii incep sa-l compare pe cel nou cu “Beauty and the Beast”. Inca o productie care castiga enorm prin atmosfera: cand incepe prologul, filmul deja te-a “furat”. Ajuta si faptul ca nu are multa actiune propriu-zisa, ceea ce le ofera personajelor destul timp pentru a se dezvolta… Si sunt sigura ca Belle fiind pasionata de literatura este si astazi un “selling-point”, in ceea ce priveste vanzarea de marfuri si DVD-uri. Fetitelor le place sa fie tratate ca niste fiinte capabile de gandire critica si care pot aspira catre “mai mult”. Socant, stiu. E adevarat ca dupa ce am aflat lucrurile astea despre Belle (ca e inteligenta, culta si ca vrea sa calatoreasca si sa aiba aventuri), filmul tot prin “romance” i-a oferit acel “happily ever after” dar… eh, incet-incet ajungem si-acolo.

— 5 —
05 Nightmare Before Christmas05 The Nightmare Before Christmas

Prima data am vazut filmul asta pe o caseta video care continea mai multe animatii de la Festivalul Annecy 1992. Asta nu mi se parea deloc infricosator, insa pe aceeasi caseta mai era si un filmulet stop-motion, scurt-metraj, care ma facea sa derulez pana scapam de el: LINK.

Dar inapoi la subiect. “Cosmarul Dinainte de Craciun” ne invata o lectie importanta despre copii: nu sunt atat de fragili pe cat le place parintilor sa creada. Ba chiar, copiilor le plac lucrurile “scary” atata vreme cat nu trec de o anumita limita, si probabil se vor bucura mult mai tare de un “Nightmare Before Christmas” decat de un… “Teletubies” sau “Barney”. “Nightmare” mai este, discutabil, si cea mai mare “opera” a vietii lui Tim Burton. Filmul asta a facut stilul “Burton” recognoscibil. Ani mai tarziu au urmat “Corpse Bride” si “Frankenweenie”, dar tot “Nightmare” este cel de referinta. Responsabil este desigur si Danny Elfman pentru geniala sa coloana sonora, dupa care au facut cover-uri muzicieni de renume: Marilyn Manson, Fiona Apple, Amy Lee, Korn, etc.

— 6 —
06 Road to El Dorado06 road to el dorado

Animatie 2D de la DreamWorks: imi pare asa de rau ca baietii astia au renuntat la productiile 2D. “The Road to El Dorado” contine animatie foarte buna, cantece care-ti raman in cap, un personaj feminin numai “forme” si numai “attitude”, si doi protagonisti incalciti intr-un “bromance” comic. Tema principala a filmului este desigur avaritia, dar se strecoara si mici semne de intrebare apropo de setea de putere si de felul in care poti folosi religia pentru a manipula masele – fara insa ca filmul sa devina prea serios.

— 7 —
07 Hunchback07 Hunchback

Tot mi se pare surprinzator ca asta e un film Disney. Avem o tiganca care danseaza lasciv, o figura bisericeasca care-si “doreste” acea tiganca dar din cauza moralei sale pudibonde, nu prea intelege ce i se intampla – asa ca decide ca e okay sa o omoare pe fata… Si mai avem si un foarte simpatic moment cand protagonistul si amicul sau sunt aproape spanzurati de tiganii de sub Paris – asta dupa ce amicul deja a fost lovit de o sageata sub apa. A da, si mai tarziu figura bisericeasca incearca sa o arda pe tiganca de vie pentru ca i-a refuzat avansurile. Si… cred ca am uitat sa mentionez tema abuzului emotional si scena cand intregul Paris leaga protagonistul de o scena rotativa si arunca cu obiecte in el? Rezultatul este un film foarte bun, dar imposibil de vandut copiilor cand asociatiile de parinti din State se crizeaza pentru ca un turn de castel de pe coperta “The Little Mermaid” are o forma prea “sugestiva”.

Muzica este exceptionala. Cred ca cea mai memorabila piesa este “Hellfire” pentru ca, din nou, nu intelegi cum a ajuns intr-un film Disney si a si ramas acolo: este numarul muzical cand Frollo si-o imagineaza pe Esmeralda dansand in flacari si decide ca este vrajitoare pentru ca l-a facut sa si-o doreasca. Dar nici prologul muzical “The Bells of Notre Dame” nu este mai prejos: Clopin ne povesteste cum a ajuns Quasimodo in acel turn si incheie cu intrebarea “Who is the Monster and who is the Man”, dandu-ne mura-n gura morala intregului film. Foarte multa drama si un ton foarte serios. Ceea ce face garguile magice sa para “nuci in perete”. Dar asta e.

— 8 —
09 Cats Dont Dance09 Cats Dont Dance

Unul din acele filme care ia peste picior clicheele hollywood-iene. Pisica de orasel mic se duce sa-si faca cariera in show-business dar se loveste de faptul ca toate rolurile menite ei sunt minore si stereotipice. Este o pisica, deci trebuie sa se poarte ca o pisica (stereotipica): sa stea acolo si sa zica “miau”. Dar pisica asta nu vrea sa zica doar “miau”, domne’! Ea vrea sa cante si sa danseze! Ba mai mult: le baga in cap si celorlalte animalute ca ar putea sa devina vedete. Haos! Animatia este geniala, muzica este si ea “big and loud”, dar de departe punctul forte al acestui film este villain-ul: o fetita numita Darla Dimple, care e un fel de parodie dupa Shirley Temple. Ea este rasfatata lumii entertainment-ului si incearca foarte tare sa-si pastreze imaginea de fata cuminte, cu o inima de aur – desi in realitate este de-a dreptul diabolica! Va recomand cu caldura filmul asta, macar pentru Darla.

— 9 —
08 Who Framed Roger Rabbit08 Roger Rabbit

Doua cuvinte: Jessica Rabbit. Este undeva la granita dintre “sexy” si “caraghioasa”, dar este atat de memorabila incat oamenii care nici macar n-au auzit de “Who Framed Roger Rabbit” o recunosc instantaneu. Filmul in sine este un fel de parodie “film noir”, unde detectivul cinic trebuie sa se puna cu niste personaje scrantite de desene animate. La final, villain-ul principal se dovedeste a fi “pure nightmare fuel”.

— 10 —
10 Pocahontas10 Pocahontas

Filmul asta este absolut superb si ma bucur ca acum ne putem uita la el in calitate Blu-Ray. Peisajele, culorile, muzica, animatia… Wow. Pocahontas este si ea interesanta prin intelepciune si felul in care intelege Natura – in mod cert nu se aseamana cu celelalte printese Disney (desi nici nu inteleg ce cauta ea in line-up-ul Disney Princesses, dar ma rog). Din pacate insa, se pune un prea mare accent pe relatia dintre Pocahontas si John Smith. Inteleg ca asta e intreg subiectul filmului si ca sunt de-a dreptul carcotasa spunand asta, dar daca era dupa mine tot filmul era compus doar din peisaje din acelea dragute, cu frunzulite colorate zburand pe langa Pocahontas, si cu experimente de animatie cum au facut in timpul “Colors of the Wind”, cand profilul ei este alcatuit din vant “pictat”. Macar la final ai satisfactia ca nu-si paraseste oamenii si modul de viata doar de dragul lui John (abia in sequel si le paraseste si doar nu o sa ne stricam impresia despre un film Disney uitandu-ne la sequel, nu?).

Din nou, vorbim de Pocahontas personaj de film animat, nu Pocahontas figura istorica.

— 11 —
11 Prince of Egypt11 Prince of Egypt

Inca o animatie 2D marca DreamWorks. Din nou, animatie foarte buna, muzica memorabila (desi atunci cand a aparut filmul m-a isterizat MTV cu “When You Believe” – okay okay, I got it! You will when you believe!). Si personaje interesante… Singura problema pe care o are “The Prince of Egypt” este sursa biblica a povestii. Este mult mai complicat sa aduci pe marele ecran o poveste din Biblie decat un basm sau o mitologie deja apusa; pentru ca este atat de usor sa-i insulti pe cei care tin la sursa respectiva. Mie personal mi se pare ca “Prince of Egypt” reuseste sa pastreze povestea originala si totusi sa se prezinte ca un film de sine statator. Ceea ce e de admirat – ar fi putut cu mare usurinta sa cada in capcana moralizarii crestine si sa devina genul de film pe care sa-l vezi doar la ora de religie. Dar nu, este o adaptare solida, si o poate aprecia oricine, indiferent de credintele personale.

Rezultatul este insa destul de intunecat, datorita scenei plagilor Egiptului. Filmul nu indulceste nimic, omorandu-l chiar si pe fiul faraonului. Din nou: oooofffff…. de ce nu mai fac baietii astia filme 2D?

— 12 —
12 The Iron Giant12 Iron Giant

Un film animat cu mult umor si foarte sincer. Asta de obicei apare pe listele de “tear-jerkers” pentru finalul lacrimogen. “The Iron Giant” a primit laude de la critici dar a fost un dezastru de box-office, desi animatia este de calitatea 1 si este produs de Warner Bros. Animation. Cred ca cel mai tare mi-a placut personajul Dean – un artist neinteles, exasperat de omenire. Tinzi sa-ti aduci aminte de Dean cand vezi ca te transformi in el!

— 13 —
13 Lion King13 lion king

Filmul asta ma facea sa plang. De fapt inca reactionez urat la scena cand Simba incearca sa-l “trezeasca” pe Mufasa. Okay, poate era mai corect sa zic ca “ma face” sa plang… Ugh.

“The Lion King” este ca “Beauty and the Beast”: amandoua sunt luate ca punct de reper in a judeca alte filme Disney. Cand s-a lansat “Frozen” exista un trailer oficial care spunea “the next Lion King” si mi s-a parut o afirmatie ciudata… Banuiesc ca vroia sa spuna ca “Frozen” o sa ajunga film de referinta, dar sa compari povestea Hamlet-iana a unor lei cu povestea a doua surori printese (dintre care una are puteri magice), e… ca si cum ai compara mere cu pere.

Oricum. Avem aici un film de referinta, plin de culoare, muzica si sentiment. Singura lui slabiciune este personalitatea din copilarie a lui Simba: e cam greu sa-l simpatizezi cand se poarta ca Richie Rich sau Draco Malfoy cantand “I Just Can’t Wait to be King”. Dar nu-i nimic, ca-ti trece antipatia cand incearca sa-l trezeasca pe Mufasa *sniff*

— 14 —
14 The Nutcracker Prince14 Nutckracker Prince2

Asta este o productie canadiana de buget mai mic dar care totusi a rezistat bine in timp. Am revazut recent filmul si mi-era frica sa nu fiu dezamagita – dar nu a fost cazul. Coloana sonora are la baza baletul lui Ceaikovski si ajuta enorm filmul, care deja beneficiaza de animatie bunicica si atmosfera solida. Cel mai tare imi placea o scena scurta de la final, dupa ce Clara-l omoara pe Rat King si se trezeste singura in castel, cu ceata ridicandu-se in jurul ei. Tineam minte scena ca fiind mai lunga dar… E unul din lucrurile acelea pe care le vezi cand esti mic si ti se imprima definitiv in creier.

— 15 —
15 Brave Little Toaster15 Brave Little Toaster

La ce-ti trebuie “Toy Story” cand ai “The Brave Little Toaster”? Aici nu jucariile sunt problema, e adevarat, ci electronicele uitate intr-o cabana. Filmul este destul de intunecat insa – cam in acelasi fel in care “Toy Story 3” e intunecat.

— MENTIUNE 1 —
17 Quest for Camelot17 Quest for Camelot

Un film dragut despre o fata care vrea sa devina cavaler al Mesei Rotunde, asa cum fusese tatal ei. Cand nenea cel rau vine ca sa le rapeasca pe ea si pe mama ei, Kayley reuseste sa fuga dar se rataceste intr-o padure magica. Acolo se intalneste cu un fel de druid orb care bineinteles se descurca mult mai bine ca ea-n padure, si topaie linistit dintr-un loc periculos in alt loc periculos, in timp ce Kayley a noastra abia supravietuieste tinandu-se dupa el. Se mai intalneste si cu doi dragoni siamezi… si cel mai probabil din cauza acelor doi dragoni siamezi s-a retras filmul in uitare (toata lumea-i uraste). Spoiler: In final Kayley salveaza Camelot-ul. Foarte multe voci celebre, inclusiv Andrea Corr de la The Corrs, Celine Dion si LeAnn Rimes. Animatia e si ea buna, iar muzica se aseamana cu cea din “FernGully”: “hit or miss”.

— MENTIUNE 2 —
16 The Swan Princess16 Swan Princess

Si inchei lista cu “The Swan Princess”. Nu stiu exact ce s-a intamplat, dar in clasele primare toate fetele erau innebunite dupa filmul asta. Aveau ultimele pagini ale caietelor pline cu gaste desenate — pardon, “lebede”; si-si puneau parintii sa le-o deseneze pe Odette. Si mie-mi placea filmul, dar nu am reusit niciodata sa ajung la punctul in care sa desenez obsesiv gaste.

Ma rog, dincolo de aceasta amintire personala… pot spune ca “The Swan Princess” este un film normal cu “printese”, si la fel ca “Anastasia” profita de moda rom-com a anilor ’90 si incepe relatia personajelor cu antipatie impartasita. Avem parte si de cateva numere muzicale bunicele. Problema este ca dupa 2 sequel-uri 2D, anul trecut a fost lansat si un sequel 3D pentru sarbatorile de iarna – si este ATROCE: LINK

Ugh, m-au luat fiorii.

— THE END—

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back