Recenzie: La Belle et la Bête (2014)

LBELB2014 (1)

Au aparut multe filme inspirate de basmele clasice in ultimii ani, dar din pacate prea multe incearca sa fie “mai mult” decat poate oferi povestea originala. “Snow White and the Huntsman” ia printesa firava care a adormit permanent dupa ce a muscat dintr-un mar, si o transforma intr-o eroina luptatoare care poarta armura si da din sabie de pe cal. Rezultatul este un fel de wannabe “Lord of the Rings” care nu stie exact ce vrea sa faca, dar stie ca vrea sa fie super EPIC. Apoi este “Mirror Mirror” care incearca atat de tare sa fie amuzant, incat devine un numar de “stand-up fantasy”. Si desigur, mai avem si “Hansel and Gretel Witch Hunters” unde auto-parodia se imbina cu actiunea si misterul, rezultand un fel de comedie dramatica la care sa te uiti intr-o seara de vineri – dar pe care sa o uiti dupa aceea. Nu avem nimic impotriva filmelor facute pentru “entertainment”, bineinteles. Dar cand am apucat in sfarsit sa vedem acest film frantuzesc care in 2014 a trecut aproape neobservat, am inceput sa ne dam seama de ce “basmele” produse la Hollywood nu reusesc niciodata sa satisfaca complet spectatorul: nu sunt sincere.

De cand Guillermo del Toro a spus ca vrea sa regizeze/produca o versiune noua a “Frumoasei si Bestia”, am asteptat nerabdatori noi stiri in acest sens… Nu s-a mai auzit dupa aceea nimic despre proiectul respectiv, insa francezii ne-au facut o surpriza placuta cu propria lor versiune “live-action” a povestii clasice.

LBELB2014 (1)

Actiunea este similara cu cea a basmului original, scris de Madame de Villeneuve (1740) si re-aranjat apoi de Jeane-Marie Leprince de Beaumont. Un negustor isi intreaba fiicele ce sa le aduca din oras, iar Belle cere un trandafir, in timp ce surorile ei mai mari cer haine, machiaj si bijuterii. Negustorul se pierde in padure si ajunge la un castel parasit, unde i se ofera toate obiectele scumpe cerute de ficele mai mari. El le ia fara sa stea pe ganduri, iar in timp ce paraseste castelul incerca sa si fure un trandafir rosu din gradina, pentru fiica cea mai mica. Este asaltat de stapanul castelului care se dovedeste a fi un monstru; iar acesta-i spune ca pretul acelui trandafir este viata fiicei sale, Belle. Trebuie sa o aduca pe aceasta la castel daca nu vrea sa-si vada intreaga familie ucisa. Astfel Belle ajunge prizoniera Bestiei si incepe prin a-l antipzatiza pe acesta profund. Insa noaptea viseaza un print, de care pana la urma se indragosteste. Complicatiile apar atunci cand Belle cere sa-si viziteze familia: in basm ea sta o perioada cu tatal si surorile sale, dar in curand se plictiseste si-si da seama ca ii este dor de castel si de Bestie si ca abia asteapta sa se intoarca. In film, fratii ei trimit o banda de hoti la castel pentru a jefui Bestia iar punctul culminant se transforma in cursa lui Belle pentru a gasi castelul inainte ca Bestia sau talharii sa faca ceva drastic.

Cea mai mare schimbare pe care filmul o aduce povestii este inventia unei intregi istorii a printului devenit Bestie. Aceasta include si o forta a Naturii care il blesteama pe print dupa moartea primei sale sotii; iar in final duce la modificarea viselor lui Belle. In povestea originala, aceasta visa ca statea de vorba personal cu printul – si asa se indragostea de el. Insa in “La Belle et la Bete”, visele sunt metoda prin care acele forte ale Naturii ii explica lui Belle ce s-a intamplat cu stapanul casei si cum s-a ajuns la actualul blestem. De asemenea, spre deosebire de versiunea (tot franceza) din 1946 si de cea animata a Studiourilor Disney, filmul de anul acesta nu introduce un alt barbat care sa o curteze pe Belle. In schimb, introduce un talhar violent, fata de care familia negustorului are datorii, si care declanseaza intregul punct culminant al filmului.

LBELB2014 (2)

Insa adevaratul punct forte nu este povestea (pe care o stim deja), ci atmosfera. Muzica suna foarte bine iar efectele si regia sunt din nou, reusite. Cele mai memorabile cadre o prezinta pe Belle in departare, micuta in spatiile bogate ale castelului. De asemenea, filmul acesta nu cade in capcana minimalismului, asa cum fac alte basme moderne: castelul este grandios, florile si iedera care inghit constructia sunt bogate si colorate, iar rochiile pe care Belle le primeste de la Bestie sunt… complexe.

Personajele sunt simple si nu ies din granitele impuse de lumea basmului; iar relatia dintre ele este probabil cea mai mare problema a filmului: versiunea Disney le-a oferit celor doi un montaj muzical (“Something There”) prin care ii vedeam cum se indragostesc unul de altul. Inainte de asta, versiunea din secolul 18 o facea pe fata sa se indragosteasca de print prin vise… unde interactiona ea, personal, cu versiunea umana a Bestiei. Insa in aceasta versiune din 2014, Belle ajunge sa cunoasca povestea castelului si a printului, insa nu-i vedem niciodata pe cei doi apropiindu-se cu adevarat inainte de momentele siropoase (pardon, “romantice”) de la final. Este adevarat ca basmele clasice de obicei arunca personajele impreuna fara a construi credibil relatia lor, insa in cazul de fata originalul chiar reuseste sa explice mai bine legatura personajelor decat o face filmul. Iar dat fiind ca este timp pentru zeitati ale Naturii, o intreaga istorie a printului si apoi un final lung unde magia din preajma castelului atinge cote nebunesti (ca sa nu mai mentionam fostii catei de vanatoare ai printului, acum transformati intr-un fel de Pokemoni speriati)… scenaristii si regizorul ar fi avut de unde sa taie pentru a introduce macar cateva minute prin care sa-i vedem pe Belle si pe Bestie formand o legatura.

LBELB2014 (3)

Iar a doua problema a filmului este de casting. Desi este adevarat ca basmul fusese scris pentru a linisti fetele care aveau sa se casatoreasca fortat cu barbati mai in varsta; pentru spectatorul modern parca este prea evidenta diferenta de 20 ani dintre Lea Seydoux si Vincent Cassel, care in rolul printului nu este cu mult mai atractiv sau uman decat versiunea de “Bestie” a personajului. Probabil si aceasta este o problema pe care ar fi putut sa o rezolve scenariul, daca printul ar fi parut mai “bun” in visele fetei. Insa versiunea sa umana este obsedata de vanatoare, este brutala si isi mai si incalca promisiunea facuta sotiei. Deci la final nu ne este foarte clar de ce Belle ajunge sa-l placa, mai ales ca acea legatura de care vorbeam mai devreme nu ajunge niciodata sa se formeze in fata ochilor nostri. Mesajul povestii “Frumoasa si Bestia” a fost dintodeauna despre superficialitate, dar este dificil sa crezi ca Belle se indragosteste de Bestie pentru personalitatea lui, cand personalitatea lui nu reuseste niciodata sa cucereasca publicul.

La Belle et la Bete” are, desigur, defecte. Insa este o adaptare reusita tocmai pentru ca este sincera si nu incearca sa fie “cool” cand nu este cazul. Iar atmosfera, muzica, culorile, compozitia imaginilor… Toate acestea duc la un film pentru care exista cu siguranta un public in randul iubitorilor de basme.

LBELB2014 (4)

Tag-uri:

  • Alexandra Ali

    Mie sigur mi-a placut. Ai dreptate cu faptul ca are defecte, dar pare mai sincer, mai adevarat decat productiile de la Hollywood tocmai prin asta. Mi-au placut si acelea, doar pentru distractie.

  • Teo Hoble

    Da, productiile americane incearca mereu sa fie originale, chiar si cand nu e cazul (“hai sa intoarcem povestea pe dos”). Dar in anii urmatori or sa apara niste remake-uri live-action pentru “Cinderella” si “Jungle Book”, in versiunile lor Disney. Pe de-o parte e posibil sa iasa niste dezastre… Dar pe de alta parte, poate vor schimba putin directia in ecranizarile de basme :)

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back