Recenzie: Sailor Moon Crystal 2014 ep.1

Si uite ca momentul ATAT de asteptat a venit. Sambata a fost lansat online primul episod al seriei anime Sailor Moon Crystal. Dupa mai mult de un an de asteptari, zvonuri, oaresce frustrari si mult teasing, reboot-ul clasicei francize Sailor Moon a avut premiera simultan pe site-urile NicoNico, Hulu si Crunchyroll.

wall1

Noi (Ada si Teo) am fost in focuri tot weekend-ul incercand sa ajutam fanii romani sa vizioneze online episodul si apoi dezbatand impresii si sentimente legate de acesta, pe pagina noastra Sailor Moon Romania. Acum ca ne-am calmat, am decis sa va povestim pe larg impresiile noastre legate de acest prim episod.

Asa cum pesemne stiti deja, Sailor Moon Crystal urmareste indeaproape si este fidel seriei manga realizate de catre Naoko Takeuchi. Daca prima serie anime din anii ’90 a suferit unele schimbari fata de originalul manga, noua serie isi propune sa aduca oamenii mai aproape de original, ca sa spunem asa. Acest lucru a fost intampinat cu o oarecare ostilitate de catre fanii care sunt familiarizati doar cu anime-ul din ’92 si nu cunosc manga-ul sau stilul caracteristic de desen al lui Naoko. Din pacate si la noi in tara acest fenomen a fost si este destul de raspandit. Subtierea anatomiei personajelor, aspectul lor ireal si filiform a cauzat nemultumiri printre fanii obisnuiti cu o Sailor Moon mai apropiata de imaginea unei fetite decat cea a unui personaj suprarealist. Lucru trist, daca ma intrebati pe mine (Ada), pentru ca exact acest stil suprarealist este fidel desenului lui Naoko. Ea nu si-a dorit niciodata sa tina lectii de anatomie copiilor si nici nu a pretins vreodata ca personajele ei arata real (sa fim seriosi, vorbim de o animatie cu fete magice, pisici vorbitoare, castele pe luna si brose care te transforma intr-o luptatoare cu fusta scurta si bluza marinareasca), iar acest lucru este subliniat foarte clar si, aproape, raspicat in Sailor Moon Crystal.

sailor moon crystal1

Stilul in care personajele aveau sa fie desenate a fost facut public cu cateva luni inainte de lansarea anime-ului si au fost multi carora nu le-a placut. Asa cum ziceam mai sus, marea problema au fost membrele prea lungi si fetele desenate diferit de stilul anilor ’90. Eu personal (Teo) nu sunt mare fana a picioarelor lungi (si sincer prefer felul in care arata membrele lor in vechiul anime), dar inteleg de unde au “venit”. Daca deschideti manga o sa intelegeti si voi. Stilul Sailor Moon Crystal este o incercare de a face stilul manga usor de animat.

comparatie Sailor Moon

Un lucru care merita remarcat in acest prim episod sunt fundalurile. In anii ’90 am avut parte de foarte multe backgrounds dragute, complexe, pictate in acuarela si pastel. Acum insa, ma asteptam sa vad cum intreg fundalul este “desenat” pe calculator, peste fotografii – cum vedem in majoritatea anime-urilor din ultimii ani. A fost o surpriza placuta sa vad ca Toei au preferat sa apeleze din nou la stilul original, si majoritatea fundalurilor sunt inca in acuarela. Rezultatul nu mai este chiar acelasi insa: culorile se “pierd”, sunt mai pastelate, mai luminoase… Mie mi-a placut mult camera lui Usagi, cu toate “trinkets”-urile alea agatate de un panou, si biroul ei destul de gol, al unei fete care nu “se omoara” prea mult cu studiul. Iar Tokyo pare un oras mai prietenos acum – se vad in fundal jardiniere verzi cu galben, oameni pe strada, masini – parca e mai locuit decat parea in primul anime, si mai “urban” decat acea strada seaca pe care mergea Usagi in trecut spre scoala si apoi inapoi spre casa. Tot strada clarifica si intrebarea “in ce perioada se petrece actiunea?”. Deocamdata nu am vazut-o pe Usagi folosind un calculator sau un smartphone, insa masinile moderne si faptul ca oamenii de pe strada au smartphones ne elimina orice dubiu. Episodul urmator va fi probabil mult mai clar in aceasta privinta – daca tineti minte din vechiul anime si manga, povestea introductiva pentru Sailor Mercury avea la baza o… discheta floppy.

back1
back2

Si apropo de culori, am vazut destui fani pe tumblr si prin comunitati online, vaitandu-se ca nu le plac culorile din acest nou anime: culoarea parului lui Usagi, al lui Shingo, al mamei lor, al Harunei… Adevarul e ca toate sunt facute mai deschise si desaturate decat au fost in primul anime. Acest lucru se potriveste bine cu fundalurile acelea de care vorbeam adineauri, iar efectul este unul de “lumina”. Dat fiind ca pe Crunchy am putut sa ne uitam la episod la calitate 1080p, am observat si niste mici detalii in ceea ce priveste texturile. Bijuteriile lui Sailor Moon nu mai sunt doar colorate – le sunt aplicate texturi care le fac mai luminoase si mai realiste ca bijuterii – o textura aurie pe brosa atunci cand o poarta pe fundita ei magenta, perlele care ii ataseaza cerceii de urechi arata ca un opal, iar bijuteriile din odango si de pe tiara sunt si ele usor opalescente.

comparatie 90-2014 2

Eyecatch-urile (acele imagini de la inceputul si sfarsitul episodului si dinainte si dupa pauza de reclame) sunt foarte dragute. Sunt desenate in mare parte in creion (se vede textura de creion in anumite parti, cum ar fi pelerina lui Tuxedo Kamen), iar stilul este unul… mult mai gratios decat ceea ce vedeam prin 1992, cu senshi zburand toate in forma chibi spre centrul ecranului si cu niste voci enervante strigand (fara entuziasm) “Seraaa Muuun!”. Eyecatch-ul care am vazut ca da multora bataie de cap este cel care o reprezinta pe Neo-Queen Serenity, tinandu-si sceptrul in mana (acel obiect care seamana cu Cutie Moon Rod). Motivul pentru care aceasta aparitie este problematica e intrebarea “O sa vedem si Crystal Tokyo in acest prim sezon?”. Personal, as fi inclinata sa cred ca “nu”, dar… ramane de vazut in ce ritm au de gand sa se miste si daca vor introduce si fillere.

wall3

Cu un buget mult mai mare decat cel din anii ’90 si cu ajutorul unor secvente CGI bine gandite si incadrate, SMC este o incantare pentru ochi. Liniile curate si fluide, backgroundul atent realizat si care iti da impresia unei frumoase schite, gradientii usori care coloreaza atmosfera si personajele aduc franciza in anul 2014 fara sa ii stirbeasca din frumusetea initiala.
Povestea si cadrele sunt aproape identice cu primul arc din seria manga, acest lucru dand un usor handicap pe partea de fluiditate a naratiunii. Poate ca aceasta urmarire fidela a manga-ului trebuia usor adaptata pentru ca exista unele momente in care actiunea sare prea repede de la o secventa la alta. Pentru fanii manga acest lucru nu este foarte deranjant, dar pentru noii fani s-ar putea ca acest lucru sa creeze mici semne de intrebare si ridicari de sprancene.

In ciuda acestui lucru, primul episod reuseste sa plaseze foarte bine originile lui Sailor Moon si sa ne-o prezinte pe Usagi in toata splendoarea ei. Desi, pana acum, nu mai pare ATAT de mataita si plangacioasa ca in vechiul anime, ea ramane aceeasi fetita zapacita, uneori superficiala, nu stralucita la invatatura, dar cu un puternic sentiment al dreptatii si prieteniei. Au fost destui care au zis ca Usagi nu este la fel de amuzanta ca inainte, pentru ca nu mai face fetele acelea comice, dar acele fete se potriveau stilului vechi si nu fac parte din tonul un pic mai serios din “Crystal”.

serenity

Un element foarte frumos si important al episodului este format din secventele de vis cu Serenity si Endymion care sunt atat de delicat si de frumos realizate incat iti doresti parca un serial doar cu ei doi. Micile cadre prim plan cu mainile lor te induioaseaza si aproape ca le percepi ca fiind reale. Aceste secvente aproape ca par mai emotionante decat momentul in care Usagi il intalneste pe Mamoru iar acel moment este unul dintre highlight-urile seriei.

Si daca tot vorbim de Mamoru, boy he looks fine! Nu cred ca as putea compara primul Mamoru animat cu acesta. Da, si primul era frumos, dar acesta parca este mai sensual. Pare ceva mai matur, mai stapan pe sine si asta creaza un contrast foarte frumos cu neindemanarea lui Usagi. Momentul in care el (Tuxedo Kamen) o incurajeaza pe Sailor Moon sa se lupte cu demonii cimenteaza aceasta relatie dintre ei si ni-l prezinta asa cum era el din start: un protector care era acolo pentru a o ajuta pe Sailor Moon, dar si pentru a o incuraja si iubi.

mamoru SMC

Revenind putin la secventele 3D. In generic, in afara de frame-urile unde fetele stau aliniate in fata lunii pline, 3D-ul este randat astfel incat sa para 2D, iar efectul este unul reusit. Personal ma astept sa vad acest stil folosit si in timpul luptelor. Insa cand fetele sunt in fata lunii si apoi mai tarziu in intreaga transformare a lui Usagi, CGI-ul devine evident. Sunt portiuni din transformarea aceea care nu ma incanta, mai exact cand ii apare fundita pe piept si mai tarziu fusta. In cazurile astea s-a incercat aplicarea umbrelor direct din modelul 3D iar ca rezultat… e un pic prea EVIDENT ca avem de-a face cu un model 3D. Ceea ce arata foarte bine insa, este momentul cand Usagi este invaluita de funditele ei roz, asa cum se intampla si in vechiul anime. Si desigur… momentul pe care orice fata a anilor ’90 l-a incercat cel putin o data dupa ce si-a vopsit unghiile intr-o anumite culoare: prima miscare din transformare, cand ii doar mana este vizibila, iar unghiile sclipesc. Nu era asa ceva in manga. De fapt, intreaga transformare este inspirata de vechiul anime si nu de manga. Dar cum sa nu te bucuri cand vezi aceste elemente ale copilariei cum se intorc?

transformare1

transformare3

transformare6

transformare7

Din cate se poate observa, SMC urmareste sa prezinte cat mai repede personajele principale si relatia dintre ele ca apoi sa poata linistit sa dezvolte povestea din spatele lor si interactiunea dintre ele. Unii fani s-au plans de rapiditatea cu care se desfasoara totul, dar noi nu vrem sa ne pronuntam pana nu urmarim macar 3-4 episoade. Asteptam cu interes aparitia lui Queen Beryl pe care o putem vedea in genericul de inceput si care arata la fel de senzuala si malefica cum ne-am asteptat. Daca e sa ne luam dupa seria manga, o vom vedea in episodul doi care se va difuza pe data de 19 iulie 2014. De abia asteptam! Este unul dintre acele personaje malefice pe care nu ai cum sa nu-l iubesti. Poate parea paradoxal, dar este atat de bine facut incat iti ramane in memorie si te face sa dezvolti o afinitate aparte pentru el.

queen beryl sailor moon crystal

Muzica de fundal este geniala. Mereu mi-am dorit sa vad un Sailor Moon cu coruri si muzica mai rock-ish, dar n-as fi crezut ca si avea SA SE INTAMPLE lucrul acesta. Unul din acele lucruri la care nu indraznesti sa speri. In primul episod muzica ajuta in a face zombii lui Morga mai infricosatori si ajuta la suspans… Dar abia astept sa aud corurile acelea cand ajungem la scenele mai “tragice” dinspre finalul sezonului / arc-ului.

Muzica de generic… “Moon Pride” nu e “Moonlight Densetsu”. Nu are cum sa fie si cred ca si producatorii sunt constienti ca o piesa care deja a avut 20 de ani pentru a-si asigura un loc in cultura pop nu va fi niciodata inlocuita de altceva. “Makenai” a fost o incercare nereusita a sezonului 5 al vechiului anime, iar “Moon Pride” parca seamana ca “sound” mai degraba cu “Makenai” decat “Moonlight Densetsu”. Insa imi plac foarte mult versurile acestei noi piese de generic iar din acest punct de vedere “Moon Pride” mi se pare superioara “Moonlight Densetsu” (aoleu, ce-am spus?!? sacrilegiu!). Nu numai ca fiecare senshi are un vers propriu, dar mesajul “We all have unshakable wills, we will fight on our own without leaving our destiny to Prince Charming” vorbeste despre “girl power”, adica principala tema din “Sailor Moon”. Desi Usagi viseaza intr-adevar la “romance” iar povestea de la care a pornit situatia prezenta este una romantica, totusi ideea din manga este ca fetele acestea sunt puternice fara a fi masculine. Daca acest anime respecta intr-adevar manga pana la capat, atunci tema respectiva va deveni probabil mult mai evidenta in “Crystal” decat a fost in anime-ul clasic.

Poate ca este momentul sa scapam de romantismul usor stupid (alt sacrilegiu?!) al primului anime si sa o privim pe Usagi ca pe o adolescenta in cautare de iubire, dar pentru care dragostea inseamna mai mult decat un sarut cu un baiat. Ne asteptam ca relatia de prietenie intre fete sa fie mult mai bine accentuata in acest anime. Este doar o parere personala si poate este iesita dintr-o dorinta a noastra, dar parca si instincul ne spune acelasi lucru.

Moonbow”, piesa din genericul de final, este o balada frumusica, cuminte, care pare a fi luata DIRECT din genericul de final al anime-ului ’90. Nu, pe bune, speram sa nu auzim fani vaitandu-se ca “Moonbow” nu suna a piesa potrivita “Sailor Moon” ca o sa ne dam cu capul de masa. :|

wall4

Concluziile noastre:

Ada: Oricat de mult am iubit prima serie anime, recunosc ca, pana acum, Sailor Moon Crystal este mult mai pe sufletul meu. Ador grafica, imi place la nebunie micul iz de seriozitate care a fost inclus iar atmosfera pastelata si feerica este fix la ce ma asteptam. Nu, asta nu inseamna ca reneg seria din anii ’90. Asta inseamna ca iubesc si aceasta serie, o inteleg si o respect pentru ca este exact asa cum ma asteptam sa fie un anime urmarit indeaproape si realizat de catre Naoko Takeuchi. Asa cum spune si colega mea Teo mai jos, il privesc ca pe un nou anime si ma bucur de el de parca nu as cunoaste povestea.

Teo: Primul episod a fost deasupra asteptarilor mele. Nu stiu de ce – poate pentru ca in urma evenimentului aniversarii a 20 ani ni s-a zis ca acest anime este destinat in primul rand fanilor vechi – ma asteptam la un produs facut de mantuiala, un fel de rezumat al aceleiasi actiuni pe care o stiam deja. Abia dupa ce am vazut episodul mi-am dat seama ca e “the real thing” si chiar primim un nou anime “Sailor Moon” complet, de sine statator. Prima vizionare e o experienta ciudata pentru cineva care a vazut prima data aceasta poveste cand avea 4-5 ani: iti este familiar pentru ca na, ai crescut cu personajele si actiunea episodului. Dar e si complet nou si nu stii la ce sa te astepti in continuare. Atmosfera este diferita de cea din vechiul anime si cred ca schimbarea asta este una benefica. Prevad o crestere numerica a comunitatii de “moonies”.

Tag-uri:

  • Ma bucur si eu de aceasta versiune, imi plac si efectele 3D, seriozitatea personajelor si asteptam acel ceva de care parca nu am avut parte in anii 90. Mult am avut de asteptat, dar a meritat fiecare clipa. Sper sa fie tot ok pana la final. Mult spor fetelor! :)

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back