Recenzie: Transformers: Age of Extinction

De fiecare data cand aud cuvantul “Transformers” cateva lucruri imi vin in cap: colega mea Kmeleon (Cami) care este super fana Optimus Prime, diminetile din copilarie cand urmaream seria originala de desene animate pe canalele sarbesti si melodia care insotea genericul acestei animatii. Transformers, More than meets the eye. Transformers, Robots in disguise.

Transformers 4 recenzie
Cu aceste ganduri in minte am pornit si aseara inspre IMAX unde am urmarit avanpremiera noului film al lui Michael Bay, “Transformers: Age of Extinction“. Desi urmaresc franciza de ceva vreme si chiar sunt si abonata la mai multe forumuri si fancluburi Transformers, filmul “Transformers: Dark of the Moon” din 2011 mi-a cam taiat entuziasmul legat de live-action-urile francizei. Combinatia dintre o Rosie Huntington-Whiteley super piti, un Shia LaBeouf isteric, un John Malkovich penibil si durata de 154 de minute m-a facut efectiv sa-mi doresc sa fac o pauza de gandit deoarece creierul meu nu mai putea sa proceseze nimic, fiind prea uluit de superficialitatea si penibilitatea cu care au fost tratate scenariul si personajele. Asa ca anul acesta am mers mai precauta la film, desi entuziasmul meu copilaresc nu a prea stat in frau. :D

Transformers: Age of Extinction” are marele avantaj de a fi scapat de toate acele ingrediente nocive precum pseudo actrite cu buze injectate si talent minus si isterii inutile, dar inca are scapari pe care nu am avut cum sa le trec cu vederea.

La 5 ani de la intamplarile din Transformers 3, Pamantul inca este bantuit de amintirea distrugerii orasului Chicago si oamenii sunt indemnati sa raporteze orice urma de Autobot sau Decepticon pe care o intalnesc, in schimbul unor sume considerabile de bani. Cade Yeager (Mark Wahlberg) este un inventator si un mecanic auto care este pasionat de aducerea la viata a obiectelor mecanice si electronice stricate. Intr-o zi el cumpara un camion dezafectat care se dovedeste a fi chiar Optimus Prime, liderul carismatic al Autobots-ilor. Guvernul american taiase de ceva vreme toate legaturile de prietenie cu Autobotii si ii declarase fugitivi iar o factiune secreta a CIA, “Cemetery Wind“, pornise o vanatoare pe urmele tuturor robotilor Transformers, avand ca ajutor un aliat surprinzator. Lockdown este un vanator de recompense Decepticon (acest lucru nu este foarte clar subliniat in film, dar apare in canon) care slujeste creatorii tuturor Transformers si care este trimis pe Pamant pentru a-l captura pe Optimus. El face un pact cu Harold Attinger, seful “Cemetery Wind”, si cu Joshua Joyce, seful unei companii foarte puternice (Kinetic Sciences Institute – KSI) care urmareau impreuna sa creeze o armata de Transformers controlabili pentru guvernul american. Cei doi il ajuta pe Lockdown sa il prinda pe Optimus in schimbul unei bombe, “Seed/Samanta“, care le poate oferi o cantitate mare de Transformium, materialul din care sunt facuti toti robotii Transformers, in momentul in care este declansata. Planurile lor sunt, evident, date peste cap de Cage si familia sa care se aliaza cu Optimus Prime si Autobotii ramasi, pornind astfel pe urmele Cemetery Wind si a temutei Seed.

lockdown
In esenta povestea este coerenta, interesanta si captivanta, iar personajele umane nu mai sunt niste caricaturi jenante ca in filmele precedente, dar firul se rupe undeva. Personal am fost deranjata de cateva aspecte.

In primul rand, durata, durata, durata. Daca 154 de minute mi s-au parut o vesnicie, 165 de minute au fost mai mult decat m-ar lasa cuvintele sa descriu. Inteleg si apreciez nevoia lui Michael Bay de a prezenta anumite aspecte si detalii, dar, de multe ori, am impresia ca nu intra fix in acele detalii care ar fi cu adevarat interesante. Nu aflam foarte multe despre Lockdown sau Creatorii, aparitia Dinobotilor este rapida si fara pic de explicatie, iar scenele de continua distrugere efectiv ajung sa plictiseasca. Apreciez faptul ca la un moment dat exista un dialog intre Attinger si Joyce in care Joyce ii atrage acestuia atentia ca ar trebui sa cheme ceva ambulante pentru oamenii care mor nevinovati in timpul lungilor si super explozivelor batalii dintre cele doua tabere. Chiar daca filmul este o fantezie (duh) apetitul acesta nestavilit pentru distrugere si pierdere de vieti umane este mult prea mare. Daca intr-un desen animat sau intr-o banda desenata acest lucru ar putea fi trecut cu vederea, intr-un film live-action te face sa te gandesti cum de Autobotii sau Cage lupta pentru omenire distrugant sute sau poate mii de vieti umane, plus orase intregi, in calea lor. Asta deja nu mai este licenta poetica, ca sa zic asa. Este exact aceeasi problema pe care am avut-o si la Superman: Man of Steel cand acesta si capitanul Zod distrug la un nivel colosal orice pica in calea bataliei lor epice. Ok, distrugi o data, distrugi de doua ori, hai si de trei, dar cand ajungi sa ocupi jumatate de film cu distrugeri deja nu mai este nici amuzant si nici palpitant. Sau poate e, dar aia inseamna ca esti un adolescent sau un copil si poti trece cu vederea acest aspect. Pentru mine insa, scenele inutile de bataie ar trebui intercalate mult mai bine cu explicatii detaliate despre anumite personaje, flashback-uri mai multe cu istoria Pamantului si a Transformers sau alte detalii interesante care ar scoate filmul din monotonia bum-pac-poc-crash-swoosh-trosc-pleosc.

Partile care insa m-au facut sa apreciez filmul, intr-un final, sunt date de actorii si personajele principale, calitatea extraordinara a realizarii robotilor si cadrele foarte bine alese care te fac sa te simti ca intr-un carusel fantastic care te poarta fix in mijlocul actiunii. Mark Wahlberg este de departe un mult mai bun actor decat Shia LaBeouf, iar personajul sau nu sufera de nevroza enervanta a lui Sam Witwicky care aproape ca a distrus placerea vizionarii filmelor precedente. Nici Nicola Peltz (Tessa Yeager) nu este o Megan Fox sau o Rose cu buze exagerat de injectate si cu o vesnica fata de “bot de rata”. Desi si ea “sufera” de sindromul “am haine albe, dar oricat m-as tara prin praf, pulbere, case daramate, ulei de la masinile distruse etc, par o reclama la Ajax“, dialogurile dintre ea si tatal ei sau iubitul ei parca sunt mult mai normale si mai realiste. Ok, nu foarte realiste, dar hai ca nu ma asteptam la nu stiu ce chestii elevate si discursuri pompoase intr-un film despre roboti care se bat. /:)

Umorul este si el prezent, inclusiv in tabara Autobots, dar nu este enervant ca cel dat de Skids si Mudflap in “Transformers: Revenge of the Fallen“. Asa cum spuneam si mai sus, nu avem tot felul de isterici care sa urle cat ii tin plamanii de parca au vazut un sobolan traversand bucataria si nici personajele feminine nu sunt un banc prost iesit dintr-un pseudo-manual de “feminism”.

Poate cel mai impresionant lucru este designul nou si upgradat al robotilor. Optimus arata mai bine ca oricand iar Lockdown este o adevarat opera de arta. Inclusiv Dinobotii sunt absolut superb realizati si te fac sa iti apara si mai rau ca intreaga lor aparitie in film este fara substanta si parca cusuta cu ata alba. Am apreciat inclusiv scenele de slow motion care iti dau destul timp pentru a analiza toate detaliile unor explozii sau a unor oameni si roboti care zboara prin aer si aterizeaza sau se prind de diferite cladiri sau alte elemente din zonele urbane in care se desfasoara actiunea.

Intr-o anumita masura, filmul mi-a adus aminte de “X-Men: Days of Future Past” datorita acestei vanatori cu elemente intunecate a robotilor “buni”. Personal as fi vrut sa vad mai multa interactiune directa intre Lockdown si Optimus pentru ca sunt sigura ca un dialog sau o confructare mai lunga dintre cei doi ar fi fost mult mai interesanta decat tonele de ciment, sticla sau transformium care au plutit pe tot parcurusl filmului.

In concluzie, ii dau filmului 3,5 din 5. Il recomand fanilor Transformers si celor care gusta filmele de actiune care nu presupun prea mult utilizarea materiei cenusii, dar ii previn sa nu se astepte la mai mult decat meets the eye. ;)

Multumesc Cinema City si RoImage pentru invitatii.

Tag-uri:

  • nyrolf

    poate am fost eu neatent ,dar nu reusesc sa inteleg ceva din film:scena in care galvatron se lupta cu optimus si deodata apare un proiectil si il loveste pe optimus in..(unde il loveste?).

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back