Recenzie: X-Men: Days of Future Past

Aseara am avut deosebita placere de a viziona, in avanpremiera, filmul “X-Men: Days of Future Past” pe care il asteptam cu sufletul la gura din secunda in care am auzit primul zvon legat de el. Nu este niciun secret ca iubesc aceasta franciza. M-am indragostit de ea de pe vremea cand urmaream “X-Men The Animated Series”, iar momentul in care Patrick Stewart a devenit Professor X pentru primul film din 2000 a fost si momentul in care am stiut ca aceasta franciza este pentru mine.

xmen

Noul film regizat de catre Bryan Singer ne dovedeste inca o data ca “x marks the spot“, ca sa zicem asa. La 11 ani distanta de ultimul film regizat de el pentru aceasta franciza, “Days of Future Past” reuseste sa combine cu succes generatia tanara de mutanti, pe care am urmarit-o in “First Class“, si generatia “batrana” care ne-a incantat in primele 3 filme ale francizei. Filmul are la baza mini seria “The Uncanny X-Men” din 1981 (numerele #141-142) in care ne este prezentat un viitor distopian condus de catre niste roboti denumiti santinele care vaneaza si omoara mutantii. In povestea originala Kitty Pryde se duce inapoi in trecut pentru a-i preveni pe X-Men de pericolul care paste intreaga planeta, pericol pe care ei il pot evita.

In filmul de anul acesta, rolul de calator in timp ii revine lui Wolverine (yey!) care este trimis inapoi in anii ’70 pentru a o impiedica pe Raven/Mystique sa declanseze isteria anti-mutanti, isterie care ducea la crearea santinelelor. Atat povestea originala cat si cea din film este bazata pe ideea ca nu trebuie sa uram ce nu este ca noi, pe cei care nu sunt ca noi, pe cei care nu se supun unor asa zise legi nescrise dupa care majoritatea isi ghideaza viata. In ultima vreme recunosc ca am devenit oarecum satula de aceasta tema pentru a mi se pare ca a fost si inca este exploatata la maxim si devine un subiect fortat, dar Singer reuseste sa nu dea in patima dialogurilor ultra lacrimogene, pline de clisee si platitudini, realizand un film emotionant in adevaratul sens al cuvantului. Si credeti-ma ca asta este un lucru nu tocmai usor de facut. Filmul are exact dozele necesare de dialog inspirational, exact cantitatea de lacrimi necesare care nu dau sentimentul unei telenovele proaste ascunse in spatele unui nume pompos sau al unor efecte speciale fabuloase.

Intreaga atmosfera intunecata da exact profunzimea necesara filmului, iar James McAvoy interpreteaza un Professor X extraordinar, care jongleaza intre disperare, tristete si instinctul sau innascut de lider al mutantilor. Spre deosebire de “First Class“, atitudinea lui usor aroganta dispare si adevaratul Professor Xavier incepe sa iasa la suprafata. Momentul in care tanarul Charles il intalneste pe batranul Charles este unul dintre highlight-urile filmului. Secventa cu Stewart fata in fata cu McAvoy face cu adevarat legatura dintre primele 3 filme ale francizei si cele noi, nelasand in urma senzatia ca parca ceva e rupt in universul X-Men.

Desi poate parea ca unii mutanti nu sunt destul exploatati (vezi aparitiile putine ale lui Storm), ei sunt prezentati exact cat este nevoie. O prezentare mai pe larg a lor ar fi rezultat intr-un film lung de cel putin 10 ore. Ok, nu ne-ar deranja nici pe noi acest lucru, daca la asta va ganditi, dar totusi sa nu exageram. :)) Sunt sigura ca vom mai avea parte de multi dintre mutantii prezentati pe scurt aici si in urmatoarele filme. Nu cred ca generatia veche de X-Men nu va mai avea macar o prezenta cameo in urmatoarele filme. Si apropo de urmatoarele filme, NU plecati din sala pana la sfarsitul genericului. Dar sfarsitul sfarsitului, ca sa zic asa. Nu de alta, dar veti avea parte de o secventa care ne pregateste pentru “X-Men: Apocalypse“. ;)

Mai multe nu vreau sa va povestesc pentru ca acest film trebuie savurat 100% din scaunul de cinema. Va recomand sa-l vedeti 3D pentru ca merita.
Si daca tot am discutat despre povestea originala, va las in incheiere in compania celor doua episoade speciale din “X-Men The Animated Series” bazate tot pe povestea din “The Uncanny X-Men“. Si aici Kitty Pryde este inlocuita de alt mutant, Bishop, care calatoreste in trecut pentru a impiedica aparitia santinelelor.

Vizionare placuta si nu uitati sa mergeti sa vedeti “X-Men: Days of Future Past” in cinematografe, incepand cu acest weekend.

xmen-daysoffuturepast16

Multumim Cinema City pentru invitatii si gazduire!
P.S. Doamnelor, aveti si un moment special cu Wolverine. :D Nu va spunem ce, dar fiti pe faza imediat ce ajunge in trecut.

Tag-uri:

  • Frumos scris!!! O sa fac si eu o cronica azi si o sa fie la fel de incarcata de entuziasm. Spuneam si aseara, desi eu sunt fan declarat Fassbender, trebuie sa recunosc ca McAvoy este incredibil! Felicitari pentru recenzie :)

  • Ada

    Saru’mana. Chiar mi-a placut extrem de mult filmul.

  • In seara asta la 19:30 il vad si eu. De abia astept! Tin minte si acum episoadele cu day of the future past,din x-men the animated series!

  • Ada

    Vizionare placuta. Sper sa-ti placa la fel de mult cum ne-a placut si noua.

  • Strflp

    Am vazut si eu astazi filmul…in mare mi-a placut foarte mult si comedia a fost cat trebuie, echilibrata cu actiunea. L-am iubit pe McAvoy si chiar am trait unele scene(..cele mai…dramatice). Am fost incantata, desi as fi vrut mai mult. Au fost cateva lucruri incorecte dpdv cronologic…dar ii iertam pentru ca acest film mi-a facut ziua :D de cand am vazut aceasta recenzie am tot batut lumea la cap sa mergem la cinematograf mai repede

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back