De ce sa vezi Naruto?

naruto-wall

Intotdeauna am zis ca trebuie sa ai curaj sau o doza de nebunie sa vezi si sa vorbesti apoi despre Naruto (ma refer la cazul in care n-ai urmarit seria pe masura ce a fost difuzata). Se pare ca sunt 2 in 1 pentru ca de doza de nebunie nu duc lipsa ;)) si curaj mi-am gasit in sfarsit ca sa vad cele 500+ de episoade.
Recunosc ca foarte multa vreme (mai precis pana anul trecut) nu m-am simtit tentata sa urmaresc seria. Mai vazusem episoade pe ici pe colo (canale de desene sau AXN) dar niciodata nu m-am pus hotarata in fata calculatorului ca sa-l urmaresc asa cum se cuvine. Nu ma atragea.
Si s-a intamplat anul trecut sa-mi treaca un gand prin minte: oare eu, ca iubitoare de shonen, pot sa raman departe de o asemenea franciza? Si mi-am luat inima in dinti si…ce sa zic? Nu regret. E drept ca mi-au trebuit vreo 200 de episoade ca sa ma prinda asa cum trebuie (yeah, I know is too much) dar in momentul in care am ajuns la Naruto Shippuden mi-am dat seama ca nu a fost timp pierdut.
Am mai zis-o si cu alte ocazii, imi plac seriile lungi pentru ca dau timp personajelor sa se dezvolte si, atata vreme cat povestea nu are de suferit, n-am nimic impotriva sutelor de episoade.
Am auzit multe voci, de fapt am citit multe comentarii, ca seria treneaza prea mult dar din punctul meu de vedere, cu exceptia catorva episoade, fillerele n-au facut decat sa explice trecutul personajelor sau sa dezvolte personaje secundare care altfel ar fi ramas in umbra. Da, sunt de acord ca fillerele opresc cursul actiunii dar, atunci cand acestea sunt folosite pentru a intelege mai bine personajele, eu le intampin cu placere. Apoi mai este un factor din cauza caruia apar fillerele si anume ca manga este inca ongoing si stim cu totii ca dureaza mai mult sa faci o poveste decat s-o ecranizezi. Daca animeul ar tine pasul cu manga atunci am ajunge in situatia in care producatorii s-ar vedea obligatii sa intrerupa seria. Eu, care am asteptat ani ca Inuyasha sa ajunga in sfarsit la final, prefer sa am parte de fillere decat de intrerupere. Sa mai zic de Bleach la care manga este inca ongoing dar seria anime a fost oprita?
Poate unii m-ar intreba de ce nu citesc manga daca imi plac atat de mult povestile. Ei bine, sunt o avida cititoare de shojo insa in cazul shonen trebuie sa vad miscare. Daca e lupta atunci vreau s-o vad nu sa mi-o inchipui :P. Plus ca in shonen intotdeauna scenele de actiune sunt insotite, de obicei, de muzica foarte buna care nu face decat sa amplifice efectul luptelor.

Sa revin. Ideea acestui (prim, zic eu) articol nu era de a povesti Naruto sau de a vorbi despre un anume personaj din serie. Pur si simplu simteam nevoia de a pregati terenul pentru discutii viitoare si a-i indemna pe cei care au facut ca mine, adica au dat la o parte anime-ul din diverse motive – ori ca prea vorbea lumea despre el, ori ca e prea mare, ori ca… – sa-i acorde o sansa. Si daca cumva ati fi tentat sa sariti dupa un timp direct la Naruto Shippuden, sa nu o faceti pentru ca in momentul in care o sa vedeti unele flashback-uri o sa va ganditi “de ce oare nu m-am uitat la acele episoade?” si este foarte probabil sa va intoarceti la ele.

Si ca sa nu mai bat campii cu veselie, si pentru ca recentul articol scris de Ada a adus in discutie (din nou 8-|) nocivitatea pe care unii parinti, si nu numai, o gasesc la tot pasul in desenele animate/animeurile din ziua de azi, am sa punctez cateva motive pentru care Naruto este un anime educativ:

1. Naruto te invata despre prietenie si loialitate: lasand la o parte orice altceva, atunci cand spui Naruto (ma refer la personaj) primul lucru care iti vine in minte este prietenia. Pentru ca la inceput este un copil fara prieteni si marginalizat de toti cei din jurul lui. Cu toate acestea, el reuseste sa treaca peste toate cu zambetul pe buze si sa intoarca parerea proasta despre el intr-una buna facandu-si prieteni devotati nu doar in satul lui ci si in alte locuri. Aceasta prietenie il face pe Naruto sa nu renunte la ideea de a-l aduce inapoi pe Sasuke, de exemplu.
“I don’t care who I have to fight!
If he rips my arms out, I’ll kick him to death!
If he rips my legs off, I’ll bite him to death!
If he rips my head off, I’ll stare him to death!
And if he gouges out my eyes, I’ll curse him from the grave!
Even If i’m torn to shreds, I’m taking Sasuke back from Orochimaru!”
(Naruto)
Si Naruto nu este singurul pentru care prietnia si loialitatea sunt importante – vezi relatia dintre Choji, Shikamaru si Ino sau Neiji si Hinata sau chiar Kakashi, Obito si Rin, ca doar cateva exemple.

2. Naruto ne arata ca tinerii sunt viitorul si trebuie sa avem incredere in ei: am urat intotdeauna sa mi se spuna “faci cum zic eu pentru ca sunt mai batran si stiu mai bine”. Acum sunt la varsta la care as putea sa folosesc expresia si eu dar o urasc prea mult ca s-o fac. De multe ori cand inaintam in varsta tindem sa uitam cum gandeam cand eram tineri si asta ne ingusteaza orizontul. Avem impresia ca cei tineri nu pot sa gandesca cu capul lor si tindem sa ne impunem ideile in fata lor. Trebuie sa invatam sa credem in ei daca vrem sa progresam si sa schimbam ceva. Cel mai bun exemplu din serie ar fi felul in care Naruto ii face pe cei cinci Kage sa vada ca vechile cai sunt gresite si doar uniti pot face fata in marea lupta.
“The next generation will always surpass the previous one. It’s one of the never-ending cycles in life.” (Kakashi)

3. Si punctul 2 aduce in discutie ideea de “role model” sau mentor: intr-un fel sau altul fiecare avem la un moment dat un model pe care dorim sa-l urmam si aici rolul parintilor este foarte mare. Daca vezi ca al tau copil tinde sa te imite atunci trebuie sa faci in asa fel incat sa nu aiba de imitat decat lucruri bune. Daca vezi ca al tau copil are un model negativ pe care il urmeaza trebuie sa-i explici calm si la subiect de ce nu e bine s-o faca. Cu exemple!
Poate ca Jiraiya nu poate fi numit cel mai bun mentor dar …zau daca nu este. Poate ca a dat gres cu Nagato, desi in final acesta a facut exact ce trebuia sa faca, dar pentru Naruto a fost ce trebuia si s-au potrivit perfect.

4. Naruto te invata sa ai un set de valori si sa nu renunti la convingeri: cea mai des intalnita expresie in Naruto este “the way of the ninja”. Asta da putere personajelor sa-si urmeze telul pana la capat. Fie ca ne dam seama, fie ca nu, toti avem un set de valori la un moment dat dar, din pacate, multi il uita pe parcurs din diverse motive. Daca am invata sa nu renuntam la principii doar pentru ca este o cale mai usoara sa ne indoim dupa cum bate vantul, lumea asta ar fi mult mai buna.
“I won’t run away… I won’t go back on my word… that is my ninja way!” (Naruto)

5. Naruto te invata sa visezi si ca visele pot fi un bun motor in viata: inca din primele episoade aflam ca visul lui Naruto este fie Hokage. Acest vis il motiveaza in tot ceea ce face si ii da putere. Daca va deveni sau nu Hokage, inca nu stim dar cu siguranta este pe drumul cel bun.
Se pare ca sunt multi care pun pret pe dezvoltarea imaginatiei copilului dar refuza sa vada ca desenele animate/animeurile i-o pot dezvolta la fel de bine cum o face o carte sau un joc. Si imaginatia merge mana in mana cu visul. Lasa copilul sa viseze ca va ajunge cosmonaut (sa zicem) si sa viseze ca va descoprti noi lumi, pentru ca nimic rau nu poate iesi din acest lucru.
“My dream is to become the greatest Hokage, that way the whole village will stop disrespecting me and treat me like I’m somebody, somebody important.” (Naruto)

Ma opresc aici desi ar mai fi multe de zis despre subiect. As vrea ca toti parintii care ataca violenta din desene animate sa acorde macar doua-trei zile din viata lor pentru a vedea cateva episoade din Naruto alaturi de copiii lor. Da, sunt violente in Naruto. Da, se moare in Naruto. Dar toate astea palesc daca incerci sa pricepi ce vrea sa te invete Naruto.

De fapt mai am ceva de zis. Naruto mai trebuie vazut si pentru toate momentele hilare cu care este presarat. :))

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back