Review Elysium

Elysium este de departe filmul pentru care am avut cele mai mari aşteptari anul acesta, Neill Blomkamp devenind unul din regizorii mei preferaţi imediat după ce am vizionat filmul District 9, acum 4 ani. Din păcate nu am putut să nu fac comparații între cele două filme, aşa că, inevitabil, acestea se vor strecura în următoarele rânduri.

Elysiume

În anul 2154 segregarea a ajuns un fenomen planetar: cei săraci trăiesc pe Pământ, în timp ce politicienii şi cei bogaţi trăiesc într-o utopie pe staţia spaţială Elysium, aflată în orbită. Majoritatea oamenilor de pe Pământ se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta, cei mai norocoşi lucrând, foarte aproape de sclavie, în fabrici a căror producţie este destinată prosperităţii locuitorilor de pe Elysium. Oamenii de pe Pământ, care au ghinionul să se îmbolnăvească sau să se accidenteze sunt nevoiţi să apeleze la un sistem medical precar. Singurul vis al locuitorilor Pământului este să ajungă cu orice costuri pe Elysium, unde s-ar putea vindeca de orice probleme de sănătate în câteva minute, prin simpla folosire a unui pat medical avansat. Printre aceştia se află şi Max (Matt Damon), care nu mai are nimic de pierdut şi acceptă să facă o misiune foarte periculoasă în schimbul unei şanse de a ajunge pe Elysium. Ajungând fără voia sa în posesia unor informații cruciale, care ar putea răsturna soarta întregii omeniri, el ajunge să fie vânat de guvern.

Vizual, filmul Elysium este foarte bine construit, locațiile de pe Pămant fiind bine alese, iar efectele CGI fiind foarte realiste. Cel mai impresionat am fost de design-ul stației Elysium, design posibil inspirat din cartea Ringworld, scrisă de Larry Niven. Au fost multe scene în care am „avut ochii cât cepele”, iar aici cred că se observă cel mai bine faptul că regizorul Neill Blomkamp a terminat de fapt o scoală de animație 3D și efecte vizuale. Totuși majoritatea scenelor sunt filmate în noul stil la modă în Hollywood, adice cel de documentar, în care camera este mișcată ca să pară cât mai real. Ei bine, în unele filme acest stil de filmare este potrivit (cum ar fi The Wrestler), dar în Elysium sunt multe scene în care acest still de filmare este complet dezorientant, mai ales că în scenele de acțiune/bataie este folosit și mai intens. Pe deasupra, în toate scenele de luptă camera cred ca a fost ținută la maxim un metru distanță de cei care se luptă, rezultatul fiind că jumatate din scene nu am înteles nimic, iar la celelalte a trebuit sa depun un efort destul de mare în a întelege cine pe cine lovește și cum. Pe deasupra, în mijlocul celei mai importante scene de luptă este un efect „a la Matrix” în care camera urmărește loviturile de pumni, efect care este foarte spectaculos, numai că durează maxim 3 secunde. Până la urmă cred că operatorul de cameră suferă de Parkinson, pentru că altfel nu îmi pot explica de ce imaginea tremură aprope mereu.

Matt Damon joacă bine rolul lui Max și de câteva ori chiar a fost credibil. Totuși în unele scene am avut impresia că se chinuie prea mult pentru rol, dar din fericire nu au fost prea multe. Din păcate nu joacă un rol memorabil și acesta va fi uitat de majoritatea spectatorilor destul de repede dupa ce vor viziona filmul. Alt actor despre care vreau să vorbesc este Jodie Foster. În rolul ministrului Delacourt, responsabil cu securitatea m-aș fi asteptat de la ea să fie de un profesinalism exemplar, dar am avut parte de un personaj complet steril, inexpresiv și plictisitor.

Din fericire, Sharlto Copley compensează cu vârf și îndesat scăpările celorlalți actori prin interpretarea personajului Kruger. A jucat exemplar rolul de soldat sociopat, maniac și cu multe alte probleme psihice, care are viziuni de grandomanie. Trebuie să recunosc că nu îmi pot imagina alt actor care să îl joace pe Kruger la fel de bine încăt să mă facă să empatizez cu el.

Neill Blomkamp este și scenarist și regizor pentru Elysium, la fel ca și pentru District 9. Cred că multă lume, ca și mine de altfel, s-a așteptat ca prin cel de-al doilea film al său să depășească standardul pe care l-a impus cu primul film. Însă în Elysium nu există aproape de loc character development, în afară de Max, iar pentru el este destul de puțin. Scenariul este scris simplist orientat sa ducă povestea principală cât mai repede de la punctul A la punctul B cu acțiune previzibilă și plină de clișee.

Nu știu sub ce condiții a fost nevoit Neill Blomkamp sa creeze Elysium. Mă asteptam la mult mai mult decat un simplu blockbuster de vară care va fi uitat destul de repede, mai ales ținând cont că pentru District 9 a avut un buget de 30 milioane de dolari și cei care l-au văzut încă vorbesc de el, iar pentru Elysium bugetul a fost de 100 de milioane și este un film complet fad, salvat doar de imagine si de actorul Sharlto Copley.

În concluzie, Elysium este un film mediocru din punct de vedere intelectual, dar entertaining pentru cei care cauta un film SF la care să nu gandească prea mult, ci doar sa se bucure de acțiune, explozii și efecte CGI. Nota 6.5/10

Mulțumim Cinema City pentru invitația la film.

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back