Recenzie Kick Ass 2 – Balls to the Wall

În 2010, atunci când a apărut primul Kick-ass, cinefilii și criticii de film au fost pe bună dreptate surprinși de aventura ușor schizoidă, realistă și în același timp teatral exagerată, prin care trece adolescentul Dave Lizewski(Aaron Taylor-Johnson) atunci când se decide să îmbrace pentru prima dată costumul cusut în casă al lui Kick-Ass. Deși fiecare fibră a filmului țipa supereroi, Kick-ass a luat sistematic peste picior toate clișeele genului, de la începuturile tragice ale supereroilor și până la hipersexualizarea femeilor în benzi desenate și filme cu bărbați în colanți, reușind să facă acest lucru cu gust și duh. Geeks/tocilari/nerds cu ștate vechi au râs cu poftă și sincer de ei înșiși și de pasiunile lor.

Kick-ass 2 se vrea a fi un moștenitor legitim al primului film, fiind la fel de ireverențios, ironic și curajos, dar aducând un nivel de violență mult mai sângeros și un realism mai dur. Suntem reuniți cu Dave Lizewski, adolescentul suburban american care și-a dorit din tot sufletul să salveze lumea, mai nou părintele spiritual accidental al unei mișcări de supereroi care a cuprins întreaga națiune, precum și cu Mindy Macready/Hit Girl, sau fata cu care nu te pui stramb daca ții la gâtlejul propriu. Deși era inevitabilă maturizarea eroilor noștri, trebuie să recunoaștem că Chloë Grace Moretz face un rol incredibil în pielea lui Mindy, asasina/supereroina care încearcă acum din greu să se integreze în lumea reală.

După deviza războiul este iad, amândoi eroii noștri trec prin furcile caudine ale liceului, fiecare în felul propriu. Dave se luptă cu apatia de viitor absolvent și de veteran lăsat la vatră după decizia de a nu mai îmbrăca costumul lui Kick-ass, în timp ce Mindy promite tatălui ei adoptiv, Marcus Williams(Morris Chestnut) că renunță la activitățile ei de justițiar mascat și se străduiește să se integreze între liceeni. În timp ce Dave se decide că e timpul să reia activitatea și intră în liga Justice Forever, pornită de către Colonelul Stars and Stripes (Jim Carrey), Mindy trece prin remake-ul Mean Girls pe steroizi.

kick_ass_2

Pentru toți aceia care sperau să îi revadă din nou reuniți pe Moretz/Mindy, Taylor-Johnson/Dave și Christopher Mintz-Plasse/Chris D’amico (Red Mist în Kick-ass), filmul nu dezamăgește. Obsedat de moartea tatălui lui și mai ales de Kick-ass, care l-a omorât pe D’Amico folosind o bazooka, Chris renunță la masca lui Red Mist și devine primul supervillain sub numele de Motherfucker, strângând în jurul lui o bandă de răufăcători sub numele extrem de subtil de Toxic Mega Cunts. De aici, este previzibil că ne îndreptăm spre o confruntare în stilul Marvel vs DC, tratată într-un mod intenționat hilar, cu răsturnări de situație care vor face deliciul oricărui fan al francizelor cu supereroi.

Una peste alta, Kick-ass2 ne oferă aproape tot ce ne-am dori de la un film de acțiune și o parodie inteligentă: acțiune, glume nerușinate și năzbâtii. Deși personajele sunt adolescente, maturitatea filmului (ca scenariu și ca execuție) este un mare plus, iar scenele de acțiune sunt mai bine regizate chiar decât în filme consacrate. Un detaliu minor, dar care chiar face diferența, este că sunt introduse și prim-planuri cu personajele în timpul acțiunii și că nu regăsim același stil spastic de filmat in motion care se pare că e în trend pe la Hollywood. Poate mulți se vor scandaliza la felul în care se înjură în filmul ăsta sau la nivelul de violență, dar, hai să fim serioși, toți știam mult mai multe înjurături când aveam 11 ani decât toate înjurăturile care se proferează pe durata lungmetrajului.

Chloë Moretz este genială în rolul ei, la fel cum Aaron Taylor-Johnson este o potrivire perfectă pentru Kick-ass, dar Christopher Mintz-Plasse este cu adevărat surpriza filmului. Naturalețea cu care îl interpretează pe Chris D’amico, copilul răsfățat care se decide că vrea să se îmbrace într-un costum de fetiș și să domine lumea, felul în care reușește să facă să strălucească un rol ingrat este de-a dreptul fantastic.

Desigur, filmul mai și cade în plasa acelorași clișee de benzi desenate pe care vrea să le satirizeze(morți tragice, montaje, bătălii la scară largă), dar nu își pierde nici o clipă inteligența remărcilor. Totuși, nu sunt multe personaje-clișeu, lucru dovedit din plin de simplul fapt că, în filmul ăsta, femeile bat mai mult decât este prevăzut de lege. La acest capitol, Olga Kurkulina/Mother Russia dă clasă tuturor răufăcătorilor din film, fiind și, culmea, cel mai bine plătit super-răufăcător (și singura femeie-răufăcător) din toată gașca.

Verdictul final: Kick-ass este o excursie de-a dreptul demențială într-o lume reală care își mai permite încă să creadă în supereroi, plină de acțiune, glume cu gust (și fără perdea, de multe ori) și, surprinzător, cu o poveste morală palpabilă. Dacă vreți, Kick-ass 2 este pentru Kick-ass cam ce a fost Watchmen pentru toate benzile desenate cu supereroi, o maturizare a genului care își onorează rădăcinile. Acum, așteptăm fie Kick-ass 3, fie un spin-off Hit Girl.

Mulțumim RoIMage si Cinema City Sun Plaza pentru invitatii!

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back