Recenzie The Man of Steel

În cultura noastră obsedată de fiinţe cu puteri fantastice, este o mirare că cel mai renumit dintre toţi, Superman, a avut un debut atât de firav în secolul 21. Spun asta fiindcă Superman Returns, al lui Bryan Singer din 2006, nu a fost un film de care să îmi amintesc cu drag.

Știind că nu au valorificat încă tot potențialul unuia din cele mai cunoscute personaje din toate timpurile, Warner Bros. s-au hotarât, în cele din urmă, sa îşi canalizeze energia în a creea o noua reîncarnare pentru Superman. Acestă nouă reîncarnare se numește Man Of Steel, iar duoul dintre producătorul Christopher Nolan și regizorul Zack Snyder au promis un spectacol inteligent, extravagant şi plin de emoţie.

1044234_10151659620927070_1282780485_n

Man Of Steel nu pare a fi un film de-al lui Snyder sau un film de-al lui Nolan și se separă vizual de moştenirea pe care a lasat-o filmul Superman construit de Christopher Reeve şi de Richard Donner în 1978. De aceea nu sunt nici un fel de easter-eggs sau referinţe la replici renumite.

Filmul începe cu o secvenţă extinsă pe Krypton, în care se explică mai detaliat motivul pentru care Jor-El (Russell Crowe) îşi trimite fiul său nou-născut, Kal-El, pe Pământ, precum și cine este generalul Zod (Michael Shannon). Chiar dacă am avut impresia că secvenţa a fost grabită, prin faptul ca am văzut o parte din universul lui Superman despre care nu stiam aproape nimic, prin design-ul superb al tehnologiei şi al arhitecturii de pe Krypton (care mi-a amintit de lucrarile artistului H.R. Giger) şi prin scenele de acţiune, a reușit să îmi mențină interesul la un nivel foarte ridicat chiar din primul moment.

Pe Pământ, povestea lui Superman/Clark Kent/Kal-El (Henry Cavill) merge într-o direcție diferită faţă de ceea ce ştiam până acum. Clark, într-un efort de a își descoperi destinul, are tot felul de slujbe prin Alaska. Narațiunea trece intermitent înapoi în timp la momentele importante din copilaria şi adolescenţa lui Clark în familia lui Jonathan (Kevin Costner) și a Marthei Kent (Diane Lane). Aceste momente intermintente de “aminitiri” din copilaria lui Clark se petrec de mai multe ori în cadrul filmului şi iniţial am avut tendinţa să cred că ar putea fi iritante, dar până la urmă nu a fost aşa, ele ajutând la explicarea multor aspecte ale poveştii.

Scenaristul David S. Goyer menține avântul poveştii în timp ce atinge punctele tematice cruciale în originea lui Superman, părţile despre păstrarea identităţii sale un secret și de a-şi descoperi destinul, etc. Această alegere creativă ajută, de asemenea, la evitarea un sentiment de deja vu în revizionarea poveştii de origine a lui Superman, un defect care mulți l-au observat în reboot-ul The Amazing Spider-Man.

Chiar dacă Goyer și-a permis unele libertăţi când a scris scenariul, mai ales la porțiunile despre originile lui Superman şi la cele despre întâlnirea dintre Clark şi Lois Lane (Amy Adams), rămâne concentrat pe confruntarea dintre Superman şi Zod.

Ce au facut Goyer, Nolan şi Snyder cu povestea ar putea duce dezbateri fără sfârșit, iar oricine se așteaptă la o asemănare cu stilul regizoral şi de imagine al trilogiei The Dark Knight, va fi dezamăgit. Universul lui Batman poate fi, teoretic, înrădăcinat în realism, în timp ce pentru un film cu Superman asta este mult mai dificil, fiind necesare mult mai multe elemente Science Fiction.

Scenele de acţiune sunt foarte spectaculoase pe toata durata filmului, CGI-ul photo-realist fiind folosit intensiv. Snyder, cunoscut pentru utilizarea sa abundentă de slow-motion, alege să surprindă pe toată lumea şi regizează numai scene de acţiune, de multe ori în aer, foarte rapide, care, cu toate că pot genera imagini neclare si CGI incoerent, sunt uluitor de limpezi şi cursive. Alt lucrul pe care îl apreciez foarte mult la imagine a fost folosirea, cel mai probabil intenţionată, a cadrelor şi unghiurilor de filmare foarte asemănătoare cu cele din benzile desenate

Majoritatea personajelor sunt plăcute, dar cel care m-a impresionat cel mai mult a fost Zod, Michael Shannon jucând personajul fără cusur. Chiar m-a făcut să empatizez cu Zod şi să înţeleg că acesta nu este doar un kryptonian nebun, ci o persoană care se încercă să facă tot ceea ce este necesar pentru a-şi atinge scopul.

Henry Cavill este un actor bun, dar uneori parcă a încearcat prea mult transmită publicului că Superman este şi om, nu numai kryptonian, de aceea am avut impreasia că The Man of Steel are momente în care este prea sentimental.

Din păcate, singurul actor care cred că nu ar fi avut ce să caute in acest film a fost Amy Adams. Aceasta a jucat-o foarte fad pe Louis Lane, fiind complet plictisitoare. Din păcate nici scenariul nu a ajutat-o, personajul Louis Lane, fiind construit liniar şi simplist, în favoarea dezvoltării povestii de origine a lui Superman şi a acţiunii.

Hans Zimmer, ca de obicei, a făcut o treaba excelentă şi a compus o coloana sonora epică, care se potriveste perfect cu filmul. Dar trebuie sa recunosc că aş fi dorit să aud altfel de muzică în Man Of Steel. Din cauză că Zimmer a compus coloana sonoră pentru multe filme cunoscute, uneori am avut impresia că ascult melodii pe care deja le ştiu.

Cu toate acestea, singurul cuvânt care poate descrie filmul The Man of Steel este spectacol. Este un blockbuster pur, de vară, construit să atragă cât mai mult public într-un timp cât mai scurt, ceea ce reuşeste într-un mod admirabil, ţinând cont încasările de până acum. Nu mă înţelegeţi greşit este un film foarte bun, pe care l-am vâzut deja de 2 ori şi pe care îl voi cumpăra pe DVD, dar mi-ar fi placut să fie un film excellent şi să am parte, majoritatea timpului, de o abordare mai curoajoasă şi mai intelectuală asupra lui Superman. 8/10

Mulțumim MediaPro Distribution și Cinema City pentru invitație.
Filmul The Man of Steel rulează în cinematografe din toată țara.

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back