Review: STAR TREK Into Darkness

J.J. Abrams s-a  bucurat de un success foarte mare în 2009, odata cu repornirea francizei Star Trek, producând o experiență cinematografică care a reușit să mulţmească şi fanii seriilor și filmelor originale cât și noii fani. Primind recenzii pozitive de la majoritatea criticilor de film, amestecul lui J.J. Abrams de comedie, CGI, acțiune și actori buni, a suflat o viață nouă în poveste, lăsând telespectatorii dornici de mai mult. Star Trek: Into Darkness preia ştafeta de la predecesorul său. De data aceasta suntem introduşi din primul moment într-o acţiune foarte rapidă şi suspans, Star Trek: Into Darkness fiind chiar mai intens decât Star Trek (2009).

stark-trek-into-darkness-banner

Relaţia de prietenie dintre căpitanul James T. Kirk, personificat foarte bine de Chris Pine, şi ofiţerul secund, Spock, la fel de bine jucat de Zachary Quinto, este atât de puternică încăt până şi Prima Directivă este incălcată. Dar aceasta încălcare a celei mai importante legi a Federaţiei devine o problemă minoră atunci când sediul acesteia este atacat de un personaj foarte periculos, jucat de Benedict Cumberbatch. James Kirk, împreaună cu echipajul navei Enterprise pleacă în urmarirea atacatorului în întreaga galaxie, doar pentru a descoperi că există forțe mai mari la mijloc decât nebunia unui om.

Când J.J. Abrams ne-a prezentat reinterpretarea sa a universului Star Trek, elementul de călătorie în timp a fost esențial pentru naraţiunea primului film, producând-mi o anumită confuzie, mai ales fiindcă mi-au placut filmele și seriile originale. Star Trek: Into Darkness are o poveste mai puțin complicată decât  Star Trek (2009), accentul nefiind pus pe calatoria în timp, specatorii nu sunt nevoiți să se gândească constant la “de ce, cum, de unde, etc”, ceea ce este un avantaj pentru franciză căci în acest fel au câștigat si mai multți fani.

Scenariul este scris de aceeași echipă care a lucrat si la filmul Star Trek din 2009: Roberto Orci, Alex Kurtzman, împreună cu nou venitul Damon Lindelof. În timp ce Star Trek (2009) explorat originile dintre cele două personajele centrale, Kirk și Spock, diferențele și asemănările lor, Star Trek: Into Darkness aduce în atenție provocările din prietenia lor, accentuate și de personalitățile puternice pe care cei 2 le au. Dar aceste diferențe amplifică respectul și admirația pe care care cei doi le au unul pentru celălalt. Scenariul este conceput astfel încât profită din plin de chimia foarte buna dintre actorii Chris Pine și Zachary Quinto și creeză unul dintre cele mai bune parteneriate dintre două personaje principale pe care le-am vazut.

Împreună cu excelența scenariului urmează și excelența regizorului, J.J. Abrams. El îmbină, cu maiestrie, emoțiile și acțiunea, într-un mod în care doar câțiva pot să o facă într-un film Sci-Fi. A înțeles perfect legăturile dintre personaje, indiferent dacă este o scenă cu Kirk și Spock, sau Spock și Doctorul ”Bones” McCoy (Karl Urban), sau Kirk și Hikaru Sulu (John Cho), sau Nyota Uhura (Zoe Saldana) și Spock.

Cadrele și imaginea sunt foarte bune, scenele de luptă și cele rapide sunt aproape perfecte. În sfarșit  imaginea nu mai este mişcată în timpul scenelor de acțiune (efect destul de amețitor), iar scenele de luptă sunt filmate larg, ca să puteam vedea ce se intâmplă. Imaginile generate pe calculator sunt foarte detaliate și credibile. Chiar am avut dificultate în a descoperi scenele construite în fața ecranului verde (în afară de cele evidente). Singurul inconvenient, dar aceasta este o parere personală, este efectul de lens flare mult prea accenuat uneori:

Star-Trek-lens-flare

Chris Pine și Zachary Quinto s-au maturizat ca actori ca și personajele lor pe parcursul celor două filme, dar imi este teama ca ei sa nu fie mereu asociați de acum încolo cu James Kirk și Spock, la fel cum au pățit William Shatner și Leonard Nimoy. Pine și Quinto par să mai adauge ceva în plus la pesonajele lor atunci când sunt împreună într-o scenă decât atunci când sunt în scene separate. Cea mai bună explicație la acest ”ceva”, pe langă chimia celor doi actori, este că, stilul impulsiv al lui Kirk, combinat cu logica bine calculată a lui Spock, se completează reciproc.

Restul actorilor care interepretează echipajul de pe Enterprise completează duo-ul principal la fiecare pas, ceea ce mă face să simt ca ei au fost o mare familie nu numai în poveste ci și ca actori şi colegi pe platoul de filmare. Karl Urban interpretează foarte credibil stilul cinic al Dr. McCoy aducând încă o nuanță de culoare filmului. Dar și celelalte personaje importante, Uhura, Montgomery ”Scotty” Scott (Simon Pegg), Sulu și Pavel Chekov (Anton Yelchin), au momentele lor în care le este testată puterea și se ridică peste nivelul așteptărilor.

Benedict Cumberbatch (un nume de care o sa îmi amintesc) una dintre vedetele noi de la Hollywood, este extrem de talentat și are o prezență electrizantă pe ecran, reușind să îmi acapareze atenția la fiecare cadru al său. Are ocazia să iși dezvolte personajul abia din a doua jumătate a filmului și aș fi fost tentat să spun că e prea târziu, că mi-ar fi plăcut să apara mai mult în prima jumătate. Acum, când mă gândeasc mai bine, se pare ca J.J. Abrams și scenariștii au știut ce fac, căci Benedict Cumberbatch îi eclipsează complet pe ceilalti actori.

Star Trek: Into Darkness este mai mult decât un film SF, este un poveste bună construită cu grijă în baza moșternirii lui Gene Roddenberry. Ce cale o să urmeze Enterprise de aici mai departe, nu se știe.Dar nu ăsta este scopul navei? De a explora taramuri noi!! Deci, până ne întâlnim din nou cu echipajul, Viață Lungă și Prosperă!  9/10

Filmul este distribuit in Romania de catre Ro Image 2000 si poate fi vazut deja in cinematografe. Multumim pentru invitatie Ro Image si Oxygen PR.

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back