Recenzie film: Cod Rosu la Casa Alba (Olympus Has Fallen) 2013

Filmul Olympus has fallen/Cod rosu la Casa Alba prezinta aventurile unui agent al Serviciilor Secrete ale Statelor Unite ale Americii in incercarea sa de a salva copilul presedintelui, presedintele, intregul sau guvern, SUA, Coreea de Sud, intreaga umanitate si cariera sa, in aceasta ordine. Va rog sa recititi propozitia de mai sus si sa va amintiti, pe parcursul intregii recenzii, ca nu este vorba de vreunul din filmele Die Hard. Se pare ca regizorul Antoine Fuqua(Training day) s-a gandit sa reuneasca toate cliseele Hollywood-ului posibile si imposibile ale filmelor de actiune suspans si sa le indese in 120 de minute de propaganda americana neintrerupta decat de ocazia de a arunca totul, dar absolut totul, in aer.

olympus1

Fuqua exploateaza cu o oarecare urma de cinism si sange rece zeitgeist-ul de dupa evenimentele din Septembrie 2001 in SUA, aratandu-ne inca o data ca, la peste 12 ani de la caderea turnurilor, teama si intretinerea sentimentului de vulnerabilitate sunt profitabile. De data aceasta, lumea a ramas fara sovietici, arabi si chinezi pe care pot da credibil vina, asa ca trecem la “le mal du jour”, Coreea de Nord. Avand un fir narativ subtire, incarcat doar de incercari transparente de a revolutiona genul care sunt, de fapt, o serie de distrageri si petarde aruncate in fata, Cod Rosu la Casa Alba este un o palida imitatie de Die Hard intersectata cu Vantage Point. Singura diferenta intre cele trei filme este ca Die hard si Vantage Point nu tin steagul Americii constant pe ecran (in cazul in care ati uitat ca aici este America si e cea mai grozava si unita si perfecta tara) si nici un personaj nu canta imnul national al Americii in timp ce e tarat spre executie.

olympus2

Personajele sunt prin excelenta plate, dar am minti cu zambetul pe buze daca am zice ca oamenii se duc la filme de actiune pentru a vedea pasiune, empatie, sentimente profunde si explorari metaforice ale intelesului vietii. Nu, la un film de actiune ne ducem pentru a vedea cum explodeaza totul, iar acest film este un adevarat festival de explozii, impuscaturi, demolari, coliziuni, sange improscand peretii, injunghieri, violenta, batai, grafica computerizata si incongruente cu realitatea in special in ceea ce priveste comportamentul fortelor americane si al telecomunicatiilor. Scenele de bataie sunt filmate dupa ultima moda: de foarte aproape si cu camera in miscare continua.

Filmul il prezinta pe Gerald Butler in rolul lui Mike Banning, un agent din fortele speciale cu trei expresii faciale:
1. Sunt suparat pe viata
2. Te voi omori si
3. Te voi tortura si apoi te voi omori

In alte roluri, Morgan Freeman este singurul barbat afro-american in vreun rol mai important, iar Angela Bassett este singura femeie afro-americana care are vreun rol mai important. In rest personajele lor sunt hartie si paie. Aaron Eckhart, in schimb, este foarte credibil in rolul sau de presedinte, de sot si de tata iubitor si reuseste sa imprime o anumita veridicitate in marea de clisee. Din pacate, este prea putin si prea tarziu pentru un film.Poate cel mai important beneficiu al acestui film este ca – speram – marcheaza finalul sirului oribil de plictisitor de comedii romantice in care joaca Gerald Butler. In rest, in momentul in care audienta rade la scene care ar trebui sa fie pivotale si pline de suspans, filmul are o problema.

In concluzie: doar pentru fanii inraiti ai genului si patrioti americani.

American Flag & Crying Bald Eagle Patriotic

Multumim MediaPro Distribution pentru invitatie.

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back