GUEST POST – Review Batman: The Dark Knight Returns, Part 2

Batman Then And Now a venit, a trecut și a fost un succes neșteptat de mare – dacă e să mă iau dupa faptul că locația unde s-a ținut (Cafeneaua Brătianu) a fost aproape plină – dar despre asta o sa va povestească Cătălina mai multe într-un alt post. Printre cei invitați s-a aflat și un geek mai mare ca mine, Irina, care a insistat să scrie un review la filmul vizionat la eveniment, adică Batman: The Dark Knight Returns, Part 2 (CONȚINE SPOILERS):

Batman-The-Dark-Knight-Returns-Part-2-animated-cover

Păstrând oarecum continuitatea temporală din univers, Batman: The Dark Knight Returns, Part 2 este filmul de animaţie ce urmăreşte aventurile lui Batman după decizia sa oarecum forţată de a ieşi de la pensie. După înfrângerea liderului mutanţilor (care semăna suspect de mult cu un Jabba de Hut afânat la McDonalds), restul mutanţilor şi-au căutat un nou lider, fracţionându-se care încotro. Aşa au apărut grupuri diverse cum ar fi susţinătorii lui Batman (sau Fiii lui Batman), susţinătorii lui Joker şi nazişti arieni cu un singur neuron împărţit între ei. În paralel, lumea este în fierbere datorită escalării conflictelor globale şi al cursei pentru înarmare, având ca protagoniste două ţări: SUA şi URSS. În universul Batman, blocul comunist este încă la putere și românii probabil mănâncă în continuare parizer şi beau nechezol, cot la cot cu prietenii noştri unguri, bulgari, iugoslavi etc.

Pe acest fundal de anxietate, teamă, beligerenţă şi corupţie guvernamentală, Joker se decide să deschidă nişte răni mai vechi şi să facă ce ştie el cel mai bine: să îşi manifeste personalitatea şarmantă şi schizoido-paranoică, în speranţa de a-l atrage pe Batman într-un ultim dans mortal. Folosindu-se de o Selina Kyle vizibil îmbătrânită şi hârsită, Joker reuşeşte să îl provoace pe Batman, în acelaşi timp în care guvernul negociază cu un ochelarist de pe Krypton eventuala eliminare a pericolului numărul unu, Cetăţeanul Wayne. Urmează o scenă în care cei doi prieteni îşi demonstrează unul altuia puterile de Albă-ca-Zăpada în a atrage animalele, Bruce mângâind într-un mod complet american un armăsar, şi Superman atrăgând un uliu pleşuv pe braţul lui. Pentru că poate.

La nivel global, conflictul escalează şi forţele armate sovietice debarcă în Corto Maltese ca să planteze nişte flori, iar Superman este detaşat de către SUA să câştige bătălia, de unul singur, după câte se pare. Lăsând la o parte orice glumă facilă despre paralelele cu eternul virgin Captain America în implicarea lui Superman într-o bătălie anti-sovietică, acest story-arc este unul în care scriitori şi realizatorii acestui film au dovedit adevăratul lor geniu, prin materializarea concretă a uneia dintre temele majore ale anilor 50-90, precum şi a unei prezenţe constante în lumea benzilor desenate: ameninţarea nucleară. Momentul pe care întreaga umanitate l-a aşteptat în teroare, motivul pentru care americanii şi acum mai au buncăre nucleare, momentul care poate însemna sfârşitul civilizaţiei, acel moment în sfârşit se întâmplă odată cu lansarea unei focoase nucleare de către sovietici. Într-o scenă maiestuos construită şi animată, folosind cel mai simbolic super-erou dintre toţi şi reuşind să captureze toată forţa distructivă al unui asemenea eveniment, Superman aproape că pierde în faţa focosului nuclear.

Haosul care se dezlănţuie în urma acestui eveniment este unul cu adevărat realist, iar evenimentele recente la nivel internaţional se pare că au fost o sursă de inspiraţie foarte pertinentă pentru realizatorii desenului animat (aici ne referim atât la revoluţiile recente din lumea arabă/vest-europeană, cât şi la cataclisme naturale). Din acest punct, filmul renunţă la orice copilărie şi la orice imaturitate, implicându-se cu adevărat într-o acţiune multifaţetată, complexă, dar mai ales bine scrisă şi bine dusă la capăt. Rămaşi realmente fără tehnologie, Batman recunoaşte paternitatea Fiilor şi îi conduce către formarea unei bande de justiţiari care să menţină ordinea în oraş. De cealaltă parte, vechiul său adversar/prieten James Gordon reuşeşte să deştepte spiritul civic în locuitorii orasului Gotham, implicându-i în oprirea incendiilor stârnite datorită efectelor secundare ale focoasului nuclear. Rezultatul este că întreaga SUA, mai puţin Gotham City, a decăzut în barbarie şi legea pumnului (ce schimbare de situaţie, nu?!).

O singură problemă mai avem, şi aceea că Batman trebuie să moară. Şi comisarul jandarm-în-fustă Yindel (succesoarea lui James Gordon ) demonstrează o convingere care i-ar face de râs pe procurorii lui Aaron Swartz. Laţul narativ se strânge mai tare, mai tare, până ajungem la o confruntare între Batman si Superman. Rezultatul este deschis interpretărilor, precum şi numeroşilor fani care vor apărea cu spume la gură să dezbată această nouă instanţă a rivalităţii Batman vs Superman.

În ceea ce priveşte dezvoltarea personajelor, super-eroii sunt fideli personalităţilor lor, fiecare din ei comportându-se cu adevărat in character, fie că vorbim de natura singuratică şi uşor asocială a lui Bruce Wayne/Batman, de entuziasmul şi optimismul adesea subversiv al lui Robin (a cărei personalitate, deşi destul de lipsită de character development, este cu adevărat îndrăzneaţă şi demnă de model feminin), de intransigenţa lui Clark Kent/Superman, ori de tragismul inerent personajului Selinei Kyle/Catwoman şi de atitudinea lipsită de griji şi uşor macho al lui Oliver Queen/Arrow.

Joker este surpriza acestui film, deoarece, într-o măsură mai mare decât de obicei, el este umanizat şi adus în faţa privitorilor ca o imagine imperfectă a unui om adus în culmea disperării de obsesia sa pentru The Batman. Deşi obsesia lui Joker pentru Batman este un fir bine cunoscut şi explorat, iar perfidia acestui personaj este trăsătura sa majoră de caracter, scena în care Joker discută cu psihologul său este una în care el îşi exprimă regretul de a nu fi înţeles, dorinţa ca ceilalţi să înţeleagă, măcar parţial, motivaţiile sale. Chiar dacă aceste dorinţe sunt doar expresia unei minţi antisociale, deviante şi neurotice, scena pune în valoare foarte subtil problemele supervillain-ului care este relegat la un rol de veşnic învins. Pentru o clipă, chiar, audienţa ar putea chiar să simpatizeze cu cel care nu a ţinut niciodată contul victimelor pe care le-a ucis.

Personajele care populează restul univesului sunt de multe ori plate și superficiale, în comparaţie cu super-eroii (şi chiar supervillains), care sunt fiinţe stoice, demne, dar mai ales echidistante. Politicienii sunt simple caricaturi incompetente ale unor lideri, subminându-şi singuri autoritatea, lucru care dăunează întrucâtva imaginii unui univers care se vrea captivant, realist, deja matur prin numeroasele sale (re)iterari. O scenă în particular a reuşit să ieftinească oarecum noţiunea de univers care se adresează unor fani maturi, adulţi, capabili să înţeleagă maşinaţiunile unei lumi corupte: scăparea preşedintelui din discursul live asupra problemei din statul-insular ficţional Corto Maltese, în care, cu serenitate, proclamă că trebuie ca SUA să-şi apere interesele, pentru ca apoi, să se corecteze, adică cetăţenii săi. O astfel de scenă degradează întrucâtva complexitatea unui film de animaţie cu adevărat complex şi profund.

Stilul de animaţie este unul care nu deviază prea mult de la standardul american (mandibule pe care ai putea să tai diamante, buze senzuale şi forme voluptoase pentru femei etc), dar încorporează întrucâtva şi tendinţa spre grotesc care a intervenit la contactul dintre stilul american şi cel japonez, de anime (schimonosirea trăsăturilor telespectatorilor în HD, o Selina Kyle vizibil îmbătrânită şi grotească, un Bruce Wayne costumat într-o babă-kung-fu etc.). Totuşi, se păstrează atmosfera întunecată şi oarecum noir din orice film Batman, fără a fi influenţat într-un mod major de reboot-ul lui Christopher Nolan. În total, animaţia este foarte bine realizată (cu câteva foarte mici excepţii). Şi, dacă am tot vorbit de animaţie, trebuie menţionat faptul că muzica este la superlativ în această animaţie, meritând ascultată chiar în afara contextului filmului. Simfonică sau modernă, muzica oferă un punct de sprijin al acţiunii, fiind armonios legată de întreg şi reuşind să transmită stări emoţionale puternice, de adrenalină, de anxietate, de tristeţe, de expectativă şi nu numai.

De cealaltă parte, trebuie menţionat că umorul din universul Batman se păstrează destul de fidel, cu un comisar Yindel încurajând doi poliţişti vizibil speriaţi de Batman să „îşi găsească vâna [de a-l ataca], doar e de două ori mai în vârstă” ca ei. Ca urmare a presiunilor postmoderniste şi a lipsei restricţiilor impuse de canale de desene animate, vedem şi sânge în această animaţie. Nu mult, dar nici puţin. Numai cât să fie realist şi cât să ne aducă aminte de faptul că, în acest film, numai Superman este cel care nu este un muritor de rând. Ceea ce este cu adevărat îmbucurător este că nu au recurs la sânge doar de dragul sângelui (sau pentru că este the cool thing to do), ci fiecare scenă în care apare orice soi de hemoglobină are o relevanţă, poate chiar simbolică în contextul dat (Joker ucigând vocea raţiunii în persoana psihologului său în ceea ce poate părea un act gratuit la prima vedere, Batman sângerând ca urmare a înjungieturilor/împuşcăturilor etc.).

Una peste alta, acest film de animaţie, precum şi filmul de animaţie precedent, merită să se afle atât pe lista oricărui fan Batman care se respectă, dar şi a celor care sunt fani mai casual ai imperiului Wayne, deoarece nu este nevoie de o mulţime de back-story pentru a-l înţelege per total, deşi există şi destule referinţe subtile pentru connoisseurs (Catwoman vs Wonderwoman, ei, ei?). Filmul este cursiv, şi, deşi are momente care nu pot fi considerate prea grozave (în special pe la început), îşi revine destul de repede şi reuşeşte să realizeze o căsnicie superbă între un story-arc care implică strict Gotham City şi o poveste care priveşte întreaga omenire, toate avându-l pe Batman în centrul lor. Pentru cei fascinaţi mai degrabă de poveste, vor regăsi noi trădări, noi poveşti, noi personaje, precum şi personaje vechi în ipostaze noi demonstrând că, deşi îmbătrâniţi şi, pe alocuri, mult schimbaţi, relaţiile dintre ei sunt la fel de adânci. Pentru cei care caută acţiune, povestea nu dezamăgeşte. În final, pentru cei care-l caută pe Batman şi cei care au crescut cu el şi l-au văzut îmbătrânind şi schimbându-se, moştenirea sa continuă.

Tag-uri:

  • laur friedmansky

    Foarte frumos! Felicitari plus multumirile noastre :)

  • Vlad

    Super review-ul si genial filmul. In plus, lupta de la final arata cat de periculos poate fi Batman atunci cand viata lui e in pericol. Nu degeaba a zis Superman ca Batman este “The most dangerous man on Earth”.

  • bart

    Si pt cine este interesat, se poate cauta si downloada comic-book-ul dupa care este bazat acest film.

    Acest comic-book,este aclamat de “specialistii” din domeniu ca fiind unul dintre cele mai bune.

  • @Bart
    Dar nu ar fi nici legal, nici frumos să-l descarci. Avem și noi niște distribuitori de benzi desenate care te-ar putea ajuta să procuri o versiune fizică.

  • Pingback: Cum a fost la Batman Then and Now | Desenele Animate ale Copilariei :: Sandy Bell, Sailor Moon, Candy Candy, Lidia()

  • Pingback: Oile Noastre: Revista Presei 4-10 feb 2013 | WEBCOMICS.ro()

  • Gorsky

    Asta nu e un review, e o povestire a filmului(foarte proasta de altfel).
    Daca tot faceti un review macar documentati-va inainte si lasati cuvintele si expresiile menite sa epateze la o parte.
    Domnisoara asa-intitulata mare geek Batman vreau sa iti spun ca nu ai inteles nimic din povestea filmului si ca ai scris ceea ce pare a fi un referat de 1500 de cuvinte despre nimic.

  • Irina

    In primul rand va multumesc tuturor celor care ati scris cuvinte incurajatoare pentru un amator si pentru cei/cele care ai facut posibil evenimentul. Ati fost grozavi!
    @ Gorsky: Multumesc pentru opinia ta, o voi lua in sens constructiv. Te rog, astfel, daca ai alte opinii asupra desenului si/sau a review-ului, sa lasam la o parte persoana mea (si mai ales genul meu) si sa discutam despre review propriu-zis.
    Asa cred ca vom invata amandoi si, in loc sa hranim stereotipurile pe care majoritatea o are, aceea de fani inraiti, fringe freaks si inspumegati, sa contribuim la cresterea unei comunitati de care sa fim cu totii mandri.
    Pana la urma, toti de aici suntem fani de benzi desenate/animatii pentru ca inca mai credem intr-o lume mai buna.

  • E interesant articolul si mi-a facut placere sa il citesc. Eram, inca, in scoala primara si ma gandeam ca Batman este eroul meu, eram efectiv indragostita, la acea varsta, de misterul pe care il degaja iar sound-ul care se declansa in momentul in care era el in prim-plan, imi crea fiori si ma entuziasma si mai puternic sa vad si urmatorul episod.

  • Pingback: Justice League War Trailer | Desenele Animate ale Copilariei :: Sandy Bell, Sailor Moon, Candy Candy, Lidia()

  • Pingback: Desene animate: Trailer "Batman: Assault on Arkham" | Desenele Animate ale Copilariei :: Sandy Bell, Sailor Moon, Candy Candy, Lidia()

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back