Recenzie Rock Of Ages

 

Rock of Ages: o interpretare pentru marele ecran a unui musical de succes de pe Broadway.

Sherrie Christian (Julianne Hough), o fata dintr-un oras mic, de provincie, merge catre Hollywood pentru a-si urma visul de a fi cantareata. Acolo, in urma unui jaf, ea il cunoaste pe Drew Boley (Diego Boneta) si el un cantaret aspirant. Cu ajutorul lui, ea se angajeaza in clubul The Bourbon.

Este vorba de poveste o dragoste confuza, plina de vise adolescentine si neintelegeri, o criza financiara in care se afla clubul The Bourbon, pe care patronul, Dennis Dupree (Alec Baldwin) si confidentul acestuia, Lonny (Russel Brand), incearca sa o rezolve. Mai avem parte si de un atac politic impotriva clubului din partea sotiei primarului (Catherine Zeta-Jones), care are o dorinta de razbunare (teoretic secreta). Singura cale prin care The Bourbon poate fi salvat este ca idolul rock Stacee Jaxx (Tom Cruise) sa cante, in club, ultimul concert cu trupa sa,  inainte sa inceapa cariera solo.

Cea mai mare problema a acestui film este scenariul, fiind prea simplist. Pe deasupra, sunt prea multe personaje si ca rezultat, pare dezorganizat. De asemenea povestea de dragoste dintre cei doi adolescenti, Sherrie si Drew, este si cea mai putin interesanta, povestile secundare fiind mai incitante.

Filmul are multe nume mari dar scenaristii si regizorul s-au hotarat sa dea rolurile principale unor necunoscuti care nu sunt nici interesanti si nici amuzanti. Nu exista indeajuns de multa chimie intre cei doi pentru a face povestea de dragoste sa fie convingatoare si par a fi prea concentrati pe cantecele lor.

Actorii secundari, cu nume ca Tom Cruise, Alec Baldwin, Russell Brand, Paul Giamatti, Catherine Zeta-Jones si Bryan Cranston, sunt mult mai buni si datorita lor filmul a fost relativ amuzant si a ramas pe linia de plutire. Dar din nou, sunt prea multe personaje, fiecare cu povestioara lui si fiecare actor se poarta de parca filmul ar fi numai despre el. Din cauza asta unele personaje sunt nelalocul lor si la fel poate fi spus si despre unele momente amuzante.

De asemenea s-a pus prea mult accent pe reproducerea unor melodii foarte cunoscute din perioada anilor ‘80 :

Sister Christian,

I Wanna Rock,

Here I Go Again,

Can’t Fight This Feeling,

Wanted Dead or Alive,

We Built This City, etc.

Majoritatea cantecelor am avut impresia ca ma uit la karaoke, chiar daca vocile actorilor, in special cea a lui Tom Cruise si a lui Russel Brand m-au surprins in mod placut. Dar asta se poate pune si pe seama unui software de editare audio, cum ar fi Auto-Tune

Umorul este uneori prostesc si asta tot din cauza scenariului scris intr-un stil lenes, neinspirat si fara momente originale sau creative. De asemenea, tot din cauza scenariului, filmul este prea lung si nu exista nici un motiv bun pentru care are aproape 2 ore.

Unele musicaluri au muzica acolo unde trebuie si atunci cand aceasta are sens, dar aici nu se intampla asa ceva.  Fara nici o indoiala, acest film incearca sa readuca musical-urile rock de pe Broadway pe marele ecran dar esueaza.

 

Multumim MediaPro Distribution pentru invitatia la film la Cinema City Sun Plazza – Bucuresti, Romania

Filmul a avut premiera in data de 22 Iunie

Tag-uri:

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back