Recenzie Dark Shadows

Sunt Renato, nou venit pe Desenele Copilariei si mai jos este primul meu articol, o recenzie la un film pe care il asteptam de multa vreme:

Atunci când Johnny Depp si Tim Burton lucreaza impreuna, exista asteptari mici, mari, de toate felurile. Eu am avut asteptari medii spre ridicate, mai ales dupa ce am vazut majoritatea celorlalte filme ale lui Tim Burton.

Filmul Dark Shadows este bazat pe un serial de succes produs intre anii 1966 – 1971 pe care noi evident ca nu l-am vazut (adica nici una dintre televiziunile noastre dragi nu s-au obosit sa il difuzeze)

Prologul filmului este o introducere in viata lui Barnabas Collins (Johnny Depp). Cand era un baietandru, in anul 1752, el si parintii lui calatoresc din Liverpool in Maine in vederea extinderii companiei lor de pescuit, unde de asemenea pun si bazele orasului Collinsport si isi construiesc o noua casa, Collinwood Manor.


Barnabas, cand ajunge un barbat tanar (controlat de hormoni, evident) face greseala sa respinga avansurile unei servitoare pe numele de Angelique Bouchard (Eva Green), care este de fapt o vrajitoare. Infuriata, ea se razbuna pe Barnabas ucigandu-i parintii si hipnotizand fiecare femeie tanara de care el se indragosteste in a se sinucide. Pe ultima dintre ele, Josette du Pres (Bella Heathcote), Barnabas incerca sa o urmeze in moarte, dar este blestemat de Angelique sa devina un vampir. Iata, inca o noua intorsatura in mitul vampirului modern, pe langa stralucirea ca de zana:

In cele din urma Angelique convinge locuitorii orasului ca Barnabas este un demon si acestia il ingroapa intr-un sicriu ferecat cu lanturi in mijlocul unei paduri.

Povestea continua apoi dupa 192 de ani (adica anul 1972) moment în care o femeie tânără pe nume Victoria Winters (de asemenea jucata de Bella Heathcote), călătoreşte cu trenul până la Collinsport, sperand să devină noua guvernanta pentru ultimii descendenti ai familiei Collins. Ea ajunge la Collinwood, casa fiind acum lasata in paragina şi intalneste pe capul familiei, Elizabeth Collins Stoddard (Michelle Pfeiffer); fiica ei adolescentă, rebelă si capricioasa Carolyn (Chloe Grace Moretz); fratele ei, Roger (Jonny Lee Miller), persoana dificila şi lacoma; nepotul ei de zece ani David, fiul lui Roger (Gulliver McGrath), care si-a pierdut mama şi susţine că poate vorbi în continuare cu ea;  psihiatrul lui David, Dr. Julia Hoffman (Helena Bonham Carter), care are ea însăşi în nevoie disperată de consiliere; şi ingijitorul conacului Willie Loomis (Jackie Earl Haley), in permanenta beat.

Barnabas este eliberat din greseala de catre o echipa de muncitori, pe care, din pacate ii omoara pentru a-si potoli setea (cu asta se ocupa vampirii, nu?). Se intoarce la Colinwood unde se hotaraste sa puna din nou compania de pescuit pe picioare si sa ridice onoarea familiei sale la nivelul pe care l-a avut. Compania de pescuit rivala este condusa, spre confirmarea tuturor banuielilor, de catre Angelique. Cand aceasta afla ca Barnabas nu mai este inchis, declara ca il va seduce dar in acelasi timp ca ii va distruge familia si compania.

In prima jumatate a filmului, am fost uşor de distrat. Poate că cea mai buna parte a fost de mijloc, atunci cand am fost tratati cu un montaj ce afişează punctul culminant al filmului – cand Barnabas, tocmai a fost reinaugurat in familia Collins, eforturile de a se integra intr-o lume complet noua (cu drumuri pavate cu asfalt, reguli de curtare a unei domnisoare moderne, televizoare, McDonalds, femei doctori, masini, etc) si munca pe care acesta o depune in a reinstaura afacerea familiei la faima de odinioara, unde avem parte si de un cameo cu SARUMAN, adica Sir Christopher Lee si cu Alice Cooper, declarat ca fiind cea mai urata femeie (in film, evident).

De aici personajele ar trebui sa se dezvolte dar acestea şi relaţiile lor sunt slabe, superficiale, dezvoltarea lor fiind aproape inexistenta, iar intriga filmului pare forţată. Am avut impresia ca a devenit o harababura in care a contat doar capacitatea lui Johnny Depp da a-l interpreata pe Barnabas Collins , iar uneori am crezut ca il privesc pe capitanul Jack Sparrow spalat, machiat , tuns si pieptanat.

Povestea de dragoste, care este de fapt baza acestui film, este prea putin dezvoltata. Prea multe personaje, timp pe ecran prea mic pentru fiecare dintre ele, prea puţin timp pentru a evolua şi a le face să para credibile, reale. Pentru toate acestea dau vina pe scenariu si cred ca s-a incercat transpunerea unui serial intreg intr-un film de 2 ore. Inteleg ca Tim Burton si scenaristii au trebuit sa aleaga dintr-un ocean de posibilitati dar alegerile care le-au facut par inghesuite in scenariu. De exemplu sunt relatia dintre Barnabas si Josette du Pres / Victoria Winters ar fi trebuit dezvoltata, dar suntem amagiti doar cu 3-4 cadre cu cei doi, care nu ne spun mai nimic. De asemenea sunt de parere ca relatie dintre Roger si fiul sau David ar fi trebuit dezvoltata, dar pe tot parcursul filmului intre cele doua personaje se schimba maxim 5 cuvinte. De asemenea relatia dintre Dr. Julia Hoffman si David este inexistenta, cu toate ca ea ar trebui sa il trateze pe el de convingerea lui ca poate vorbi cu mama sa moarta, dar intre cele doua personaje nu se schimba nici un cuvant pe tot parcursul filmului.

Singurele performanţe remarcabile, in afara de cea a lui Johnny Depp, sunt livrate de Jackie Earle Haley in rolul ingrijitorului si de Helena Bonham Carter, in rolul doctorului, dar acestea au fost complet subestimate. Eva Green in rolul negativ a fost ok la inceput, dar nu a imbogatit cu aproape nimic nou personajul sau pe parcursul intregului film, toata performanta sa fiind plictisitoare si liniara. Cu asemenea actori potentialul filmului a fost urias dar restul actorilor au avut roluri fade care care nu merita mentionate.

Faptul ca Tim Burton a regizat acest film este absolut evident in tot ceea ce insemana vizual: imagine, cadre, culori, decoruri. Totul are acea atmosfera intunecata, apasatoare, gotica, cu care am fost invatati in filme ca Batman (1989), Edward Scissorhands (1990), Corpse Bride (2005). Majoritatea filmul am avut impresia ca a fost filmat intr-un platou, nu ca asta ar fi ceva rau si inteleg aceasta alegere din punct de vedere financiar si artistic, doar ca uneori decorul parea prea artificial.

De asemenea avem parte si de multa comedie bazata pe violenta in acest film, chiar daca uneori a fost doar violenta excesiva si fara rost. Burton a simtit nevoia sa puna acest timp de situatii violento-comice aproape peste tot inclusiv in scena de sex (orice film modern TREBUIE sa aiba o astfel de scena), partenerii aproape distrugand o cladire in acest proces, dar din punctul meu de vedere a fost mult prea fortata.

Ceea ce ma face sa ridic nota la acest film a fost coloana sonora. Trebuie sa recunosc ca am fost placut surprins. A fost foarte bine aleasa, melodiile fiind hit-uri din anii ’60 si ’70:

Moody Blues – Nights in White Satin,

Black Sabbath – Paranoid,

The Tokens – The Lion Sleeps Tonight,

Alice Cooper – No More Mr Nice Guy,

Iggy Pop & the Sooges – I’m Sick of you,

Donovan – Season of the Witch,

Percy Faith – Theme From A Summer Place,

Elton John – Crocodile Rock,

etc.

Filmul a avut tot ce trebuie pentru a fi unul foarte bun: o distributie de varf, un regizor foarte talentat şi un serial TV de succes ca baza. Sincer, ma asteptam sa fie un nou Edward Scissorhands, o noua gura de aer in cliche-ismul hollywoodian. Din pacate, tot acest potential a fost pierdut din cauza unui scenariu prost.

 

Multumim MediaPro Distribution pentru invitatia la film la Cinema City Sun Plazza – Bucuresti, Romania
Filmul are premiera azi,18 Mai.Enjoy!

Facebook

Tag-uri:

  • Nozavi

    L-am vazut aseara si trebuie sa recunosc, privind in urma, ca mi-a lasat o impresie buna. Nu este nemapomenit, nu este un nou Edward, nu este un nou Sweeny (desi infatisarea lui JP nu difera prea mult uneori) si nici nu ma asteptam la asa ceva, pentru ca astfel de… legende se creaza rar, mai ales daca vorbim de regizori ca Tim Burton, care, spre deosebire de James Cameron, de exemplu, nu prea isi schimba viziunea si vizorul de la un film la altul. Mi-a placut pentru ca nu s-a incadrat in niciunul din cele doua mari stereotipuri existente (create de Anne Rice si Stephenie Meyer) si totusi reuseste sa glumeasca foarte des pe seama celor doua fara a fi neaparat o comedie. Ma bucur ca JP a reusit sa faca un film usor fara a cadea in penibil asa cum a fost cazul in The Tourist. Asadar… un film OK daca nu aveti pretentii foarte mari de la el :)

  • Alex

    Buna Renato , bine ai venit in echipa Desenelor! Ma bucur sa vad cat de voiniceste cresteti.

    Ca si tine , este un film pe care il astept de ceva vreme , si desi nu l-am vazut inca, ma declar putin dezamagit de nevoia un film cu potential foarte bun de a se baza prea mult pe Johnny Depp si prestatia acestui fara a dezvolta/adapta scenariul.

    Ma astept totusi sa gasesc ceva si aici de care sa fiu placut surpins.

  • Rares

    Hua! Ce recenzie! Catalina fata, unde l-ai gasit pe baiatul asta? He is an asset! Pt blog, ma refer. Am vazut si eu azi filmul, e fix asa cum zici tu!

Parteneri

  • AnimationMagazine.eu
  • Edge and Back